Milano este un centru economic important din Italia, un oras al finantelor, al industriei, al caselor de moda, insa ramane totodata si un loc cultural de exceptie. Milano are biserici vechi, galerii de arta, cladiri impresionante si locuri romantice, ramase asa din perioada medievala.
Sigur ca simbolul orasului Milano este Domul, celebra opera de arta a carei constructie a durat aproape 430 de ani, din 1386 si pana in 1813. Ca marime, aceasta catedrala impresionanta este considerata a treia din lume, avand peste 3500 de statui exterioare si fiind sustinuta de 52 de coloane interioare masive. Se spune ca nu exista un exemplu mai elocvent pentru consecventa milaneza decat faptul ca Domul este in intregime gotic, desi constructia a durat 427 de ani. Iar expresia “la fabbrica del Duomo” (=constructia Domului) este folosita si astazi in dialectul milanez pentru a sugera o activitate laborioasa si de durata.
Brera este unica prin marile galerii de arta din Italia pentru ca a fost create nu din bogatiile bisericii sau ale unor familii nobile, ci datorita lui Napoleon, care a secularizat averile bisericesti repartizandu-le galeriilor de arta si academiilor. Palatul Brera a fost construit intre anii 1591 si 1658 in stilul baroc tarziu pentru a gazdui colegiul iezuit, urmand sa fie finalizat de-abia in anul 1774. Curtea imensa a palatului este centrata in jurul statuii lui Napoleon, infatisat ca Marte. Lucrarea a fost comandata in anul 1807, insa a fost montata de-abia in anul 1859.
Castelul Sforzesco, un bastion dreptunghiular masiv, este de fapt un complex de fortarete, castele si turnuri, inceput in anul 1451 pentru Francesco Sforza. Plimbarea in interiorul castelului este foarte interesanta, colectiile sale de arta includ arta si sculptura din Evul Mediu si pana in secolul al XVIII-lea, arte decorative, instrumente muzicale, arta orientala si arheologie.
Pinacoteca Ambrosiana – Cardinalul Federico Borromeo, mare iubitor de arta a daruit orasului una dintre cele mai mari comori ale sale: propria colectie de opera de arta semnate de Leonardo, Tiziano, Caravaggio, inclusiv schita initiala a celebrei picturi Scoala din Atena, semnata de Rafael.
Galleria Vittorio Emanuele II – centru comercial de lux in secolul al XIX-lea, atunci cand a fost construit pe baza celei mai moderne tehnologii de atunci, sticla cu otel. Galeria uneste Piata Domului cu Scala din Milano.
La Scala – cel mai mare teatru de opera din lume a fost construit in perioada dominatiei austriece (1776-1778). Cladirea este remarcabila prin interiorul luxos, acustica excelenta si lista impresionanta de premiere.
Santa Maria delle Grazie – extraordinara fresca a lui Leonardo da Vinci, Cina cea de taina, infrumuseteaza aceasta biserica. Opera de arta este un punct de referinta pentru pictura Renasterii.
Infiintat pe locul unei terme antice, prin unirea a 25 de mici sate (315 i.Hr.), Thessaloniki este astazi cel de-al doilea oras al Greciei. Orasul a fost fondat de Cassandru al Macedoniei, casatorit cu Thessalonica, fiica lui Filip al II-lea si sora lui Alexandru cel Mare. Insa, numele orasului este dat de Filip al II-lea, cand acesta infrange Tesalia si afla ca are o fiica (in limba greaca “niki” inseamna victorie, iar atunci fiica va purta numele orasului, adica victoria impotriva Tesaliei). Cu timpul acest oras va deveni capitala Macedoniei, statut pe care il are si astazi, este capitala uneia dintre cele 13 regiuni ale Greciei.
Thessaloniki, de-a lungul timpului, este un loc marcant pentru diverse momente istorice: Imparatul Galeriu traieste aici, oratorul Cicero este exilat tot aici, iar Apostolul Pavel viziteaza orasul in secolul I, unde incepe si scrierea Noului Testament. Teodosie cel Mare (379-395) s-a convertit la crestinism in Thessaloniki, iar in anul 380 emite Edictul de la Thessaloniki, prin care interzice cultul pagan.
In anul 304 este ridicat Arcul lui Galeriu, monument ce simbolizeaza victoria impotriva persilor, iar in secolul V este construita Rotonda, primul rol al acestia fiind de biserica. Rotonda insa, in secolul XV devine catedrala, iar mai tarziu, in secolul XVI devine moschee, pentru ca in anul 1387 orasul cade sub ocupatia turcilor. Sub conducerea lui Suleiman Magnificul, pe fundatia unui alt turn ce servea la apararea orasului, este construit in jurul anului 1430, Turnul Alb, ramas pana astazi simbolul orasului. Turnul a fost vopsit in alb, atunci cand Grecia a devenit independenta, insa cu timpul culoarea s-a sters, iar astazi are culoarea pietrei. Peste drum de turn, troneaza statuia lui Filip Macedon, tatal lui Alexandru cel Mare, regele Macedoniei.
Fara indoiala, cel mai cunoscut si vizitat obiectiv turistic al orasului Thessaloniki este Biserica Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, biserica ortodoxa inchinata Sfantului ocrotitor al orasului. In secolul IV, in acelasi loc de astazi, este zidita prima biserica, iar in secolul V prefectul Leontie inlocuieste mica biserica cu una mai mare. Urmeaza mai multe incendii intre anii 629 si 634, urmand a fi construita apoi o basilica. Intre anii 1493 si 1912, Biserica Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir functioneaza ca si moschee, Grecia aflandu-se sub stapanirea otomana la acea vreme. In anul 1917, un incendiu devastator se abate asupra lacasului de cult, acesta urmand a fi restaurat pana in anul 1949. Este considerata cea mai lunga restaurare de pe teritoriul grecesc, de-a lungul istoriei. 6 panouri de mozaic au mai ramas, in urma distrugerii bisericii, acestea datand din anul 730 si infatisandu-l pe Sfantul Dimitrie impreuna cu alti ctitori ai bisericii. Sfintele Moaste ale Sfantului Dimitrie sunt pastrate in interiorul bisericii, iar la subsol se afla si nisa unde Sfantul Dimitrie a fost tinut prizonier.
Thessaloniki este si locul nasterii lui Mustafa Kemal Ataturk (1881), fondatorul Turciei Moderne. Casa natala a acestuia a fost transformata in muzeu, iar astazi este si sediul Consulatului Turciei la Salonic.
Este bine cunoscut faptul ca populatia evreiasca din Grecia a fost cea mai veche din Europa Continentala, iar Thessaloniki a devenit cel mai mare centru de evrei, fiind numit totodata si “Mama lui Israel” sau “Ierusalimul Balcanilor”. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Thessaloniki este ocupat de germanii nazisti si astfel incepe deportarea evreilor in lagarele de concentrare. 96% dintre evreii stabiliti in acest oras au murit atunci. In memoria acestora a fost inaugurata in anul 1997 Piata Libertatii, chiar in locul unde evreii au fost adunati pentru a fi urcati in trenurile ce aveau sa-i duca spre moarte. Tot in anul 1997 orasul Thessaloniki a fost Capitala Culturala Europeana, iar in anul 1988 monumentele orasului a fost inscrise in patrimoniul cultural mondial Unesco.
Astazi Thessaloniki este un oras turistic, alaturi de faptul ca este si un oras universitar important al Greciei, cu 2 mari universitati de renume: Universitatea Aristotel (1926), cea mai mare universitate elena si Universitatea Macedoniei.
Muntele Athos incepe la Ouranopolis, care in traducere inseamna “Orasul Cerului”.
Muntele Athos se afla in Nordul Marii Egee, fiind totodata si cel mai estic brat al Peninsulei Halkidiki. Singura localitate de pe Muntele Sfant este Careia, care ii este si capitala administrativa. Aceasta regiune a Greciei este de fapt un Stat Monastic autonom, in componenta caruia se gasesc 20 manastiri mari, numite si Manastiri Imparatesti, toate impreuna formand conducerea Muntelui si avand fiecare dintre acestea drepturi egale.
In Manastirile de la Athos exista calugari din tarile crestine ortodoxe, dar si comunitati crestine de pe toate continentele. Plimbarea pe Marea Egee, care dureaza aproximativ 3 ore, ofera o priveliste superba si de ansamblu asupra manastirilor si schiturilor care se gasesc aici. Se crede, de fapt, ca inceputurile vietii monahale la Athos dateaza din timpul Sfantului Imparat Constantin cel Mare (330-337). Primele asezari monahale sunt sihastriile, care apar in secolele V-IX: Vatopedu si Xeropatamu. Manastirea Lavra este intemeiata de-abia in anul 963, de catre Cuviosul Atanasie Atonitul. Restul manastirilor se vor intemeia dupa acest model, pana in secolul XIV.
Muntele Athos cunoaste o inflorire extraordinara intre anii 963 si 1453, cat a fost supravegheat si intretinut de Bizant. Dupa caderea Constantinopolului, insa, Athos a stat 459 ani sub stapanirea otomana, iar atunci grija intretinerii sale a trecut sub Moldova si Tara Romaneasca. Domnii romani trimiteau donatii consistente pentru intretinerea manastirilor, iar aceste lucruri sunt confirmate de documente ce se gasesc in tezaurul manastirilor. Toate aceste ajutoare sunt oferite pana in anul 1863, iar in anul 1912, Muntele Athos intra sub tutela Greciei. In anul 1926 Athos este declarat Republica Monahala ortodoxa autonoma in cadrul Greciei.
Muntele Athos se conduce dupa un Regulament Monastic elaborat de Comunitatea celor 20 de stareti si recunoscut de Patriarhia Ecumenica si de guvernul de la Atena. Regulamentul stabileste drepturile si datoriile manastirilor, regulile de vietuire, precum si conditiile de vizitare ale Sfantului Munte. Acest regulament prevede interzicerea intrarii femeilor pe Muntele Athos, lucru respectat de la inceputurile monahismului aici.
Schitul Romanesc Prodromu (Sf Ioan Botezatorul) apartine Manastirii Lavra si a fost intemeiat de calugari moldoveni in anul 1810. Schitul are o poveste controversata, fiind distrus de catre turci in anul 1840. Domnitorul Dimitrie Ghica ajuta la construirea unui alt schit in anul 1848, care este terminat si sfintit in anul 1866.
Schitul Romanesc Lacu (Sf Dumitru) apartine Manastirii Pavel si a fost intemeiat in secolul XVIII de cativa calugari de la Manastirea Neamt, Caldarusani si Cernica.
Multe nume din istoria Romaniei au participat si au ajutat la construirea si conservarea acestor lacasuri de cult absolut deosebite, cum ar fi: Neagoe Basarab, Stefan cel Mare, Petru Rares, Alexandru Lapusneanu. Si poate cel mai reprezentativ momoment si uimitor totododata este anul 1570, cand Doamna Ruxandra, sotia lui Alexandru Lapusneanu plateste birul catre turci pentru intreg Muntele Athos.
Romani, vizitati-va istoria!
Yahtul Regal Britannia este considerat una dintre atractiile top din Edinburgh. Numarul vizitatorilor, in anul 2012, a fost de aproximativ 300.000, conform surselor oficiale de presa din Scotia. Anul acesta Britannia sarbatoreste 60 ani. Pe 16 aprilie 1953, Yahtul Regal a fost lansat si coincide, in mod surprinzator, sau nu, cu incoronarea Reginei Elizabeta II (2 Iunie 1953).
Yahtul Regal Britannia a deservit familia regala timp de 40 ani si a parcurs peste 1 milion de mile, devenind astfel cel mai faimos vapor. De asemenea, Britannia a jucat un rol important si in istoria Marii Britanii, astfel ca multe momente au fost marcate la bordul impresionantului vapor, cotat ca fiind o ambarcatiune de 5 stele.
Yahtul Regal Britannia a primit 968 de vizite oficiale, aici s-au petrecut 4 luni de miere, printre care si cea a Printesei Diana cu Printul Charles. De asemenea, Yahtul Regal Britannia a strabatut peste 600 porturi si 135 tari, iar ca distanta parcursa, echivalentul unui tur in jurul lumii in fiecare an.
Designul interiorului yahtului ii apartine Ducelui de Edinburgh, iar Britannia a fost conceputa pentru a servi drept spital in timpul razboaielor, insa scopul acesta nu a fost atins niciodata. Albastrul inchis, care inlocuieste negrul clasic al vaselor, a fost ales de Regina Elizabeta II.
Britannia a avut de-a lungul timpului 9 admirali, 220 marinari si 20 ofiteri. Serviciile la bordul vasului erau unele luxoase pentru vremea la care el a fost conceput: o punte spectaculoasa, sali de mese si sufragerii imense, sali de ralaxare, dormitoare, birouri, spalatorie si calcatorie. Se poate vizita si nivelul unde dormea echipajul si cei care contribuiau la bunul mers al navei, acolo unde, cu siguranta, va vor impresiona paturile suprapuse si spatiul extraordinar de modest, fata de luxul de la etajele superioare.
Iar Majestatea sa, Regina Elisabeta II spune: “Britannia este singurul loc unde, cu adevarat, ma relaxez”.
Ce poate fi mai pitoresc, intr-un oricare colt al lumii, decat o plimbare printre localnici, admirand locuri cu adevarat deosebite si unice. Am traversat cu ferry-boat-ul din Pelopones, de la Killini la Poros, in sudul insulei Kefalonia, un port mic, asezat sub dealuri de un verde ce doar aici il regasesti. Este un verde natural, intretinut de ploile primavaratice ale insulei. Iar din Poros am inchiriat o masina, in care muzica era programata pe radio grecesc. Nici nu visam la altceva, decat la o plimbare deasupra marii, cu geamurile deschise de tot, insotita de minunata muzica greceasca. Aceasta te face efectiv sa dansezi cu masina pe serpentinele turului propus pentru o zi in Kefalonia.
Plecarea din Poros este intr-adevar speciala: pe o parte a soselei se afla hotelurile si casele pitoresti, incarcate de flori: leandru de diverse culori, de la alb-roze si pana la rosu aprins, iar de cealalta parte a soselei se afla marea, care iti aduce valurile aproape pana in curte.
De la Poros si pana la Skala sunt doar cativa kilometri, pe un drum construit pana acolo unde marea a permis acest lucru, pentru ca si aici valurile ajung pana la sosea. Este atat de pitoresc traseul, iar din Marea Ionica, din loc in loc se mai iveste cate o stanca. Nici macar fotografiile nu pot descrie in intregime sentimentul de a fi in Kefalonia. Skala este o statiune atractiva, puteti vedea aici ruinele vechiului oras, distrus la cutremurul din 1953 (cutremur ce a devastat toate insulele Marii Ionice) si Vila Romana cu mozaicuri bine conservate.
Iar o zi in Kefalonia trebuie sa aiba neaparat si cateva ore de plaja. Una dintre cele mai frumoase plaje este Lourdas Beach. Petreceti cateva ore aici, plaja este absolut fermecatoare. Drumul este unul cu totul aparte: prin livezi de maslini si citrice, pe sub bolte de leandru, toate asezate pe muntii ce coboara pana in Marea Ionica, iar de sus, din diferite puncte de belvedere, se zaresc plajele Kefaloniei. Unele late si intinse, altele mai inguste si mai intime, insa toate de o naturalete ce nu o intalnesti decat in aceasta insula: cea mai mare din Arhipelagul Ionic, muntoasa si verde, cunoscuta pentru podgoriile, izvoarele subterane si pesterile sale, dar si pentru lacurile de sub pamant ce se gasesc aici.
Si dupa cateva ore de plaja intr-un loc de poveste din Kefalonia, continuati-va drumul spre Argostoli, capitala insulei, un orasel pitoresc si in acelasi timp cosmopolit si animat. Piata centrala, Plateia Vallianou, este mereu plina, iar o dupa-amiaza in Argostoli, cu o cina traditional pescareasca la apus de soare, incheie perfect ziua.
Aceasta este Kefalonia: traditional si natural, pitoresc si autentic, un colt din Grecia ce-si pastreaza traditiile, educatia si principiile. Un localnic spunea ca cei mai loiali greci traiesc in Kefalonia, fiind familisti si etici kefalonezii. Tot in Kefalonia inca mai gasiti acele plaje despre care doar ati citit ori le-ati vazut in fotografii.
Palatul Holyroodhouse, din Edinburgh, este actuala resedinta oficiala din Scotia a Majestatii Sale, Regina Elisabeta II. Aici vizitatorii pot admira apartamentele regale, folosite chiar si in prezent de familia regala, si foarte bine intretinute si, de asemenea, gradinile si ruinele Capelei Holyrood.
La Palatul Holyroodhouse se primesc cele mai importante vizite, in septembrie 2010 a fost oaspete al Reginei, aici, Papa Benedict XVI. Apartamentele regale sunt renumite pentru tavanele impresionante si tapiseriile foarte bine conservate de-a lungul timpului. Puteti vizita si dormitorul celei mai populare Regine a Scotiei: Mary Queen of Scots`, dormitor in care s-au intamplat, de-a lungul istoriei, si 2 crime socante: secretarul si confesorul sau Rizzio a fost omorat aici, apoi sotul sau, Lordul Darnley, a fost asasinat tot in apartamentul privat al Reginei Mary.
O legenda medievala spune ca in anul 1128, Regele David I a fondat Capela Holyrood, in urma unui vis, in care a vazut chiar in locul unde avea sa creasca aceasta capela, un cerb cu o cruce intre coarne. Capela a fost locul incoronarii regilor Scotiei si chiar al lui Charles I, urmand apoi, din pacate, anul 1768, an in care capela a fost abandonata, in urma prabusirii acoperisului. Poate cea mai interesanta perioada a locului acesta mistic este chiar aceea de dupa 1768, pentru ca ruinele Capelei Holyrood au inspirat si au influentat, deopotriva, numerosi artisti si scriitori.
Palatul Holyroodhouse are si o gradina absolut exceptionala. O plimbare pe aleile cu pietris, atat de aproape de atmosfera regala si perioada cand Palatul a fost construit, o plimbare printre multele specii de flori si arbusti este exact elementul potrivit pentru a incheia vizita la Palatul Holyroodhouse si, de ce nu, locul ideal pentru fotografii si o pauza binemeritata in iarba de un verde nemaintalnit, un verde pe care il intalnesti doar in Scotia.
Cand spui Olanda te gandesti imediat la “Tara Morilor de Vant” sau “Tara Lalelelor” si, fara indoiala, la fermecatorul Amsterdam, poate cel mai vizitat oras olandez si, cu siguranta, orasul cu cele mai multe biciclete. Spatiile verzi intinse cat vezi cu ochii, gradul ridicat de civilizatie si nivelul de trai fac din Olanda o destinatie placuta, ce-ti trezeste emotii si dorinte grandioase.
Cele mai frumoase flori se gasesc in Parcul central din Amsterdam: Vondelpark, deja monument national, care atrage mii de oameni zilnic, pentru restaurantele si barurile deschise turistilor, alaturi de o casa a ceaiului, un muzeu al filmului si un teatru in aer liber ce functioneaza aici pe perioada verii. De asemenea, podul Magere Brug este unul dintre cele mai pitoresti din oras, iar noaptea este foarte frumos luminat.
O vizita completa la Amsterdam inseamna sa savurezi frumusetea canalelor intr-o spectaculoasa plimbare cu barca. Reteaua de canale a Amsterdamului este inscrisa din anul 2010 in patrimoniul mondial UNESCO, aceasta datand din secolul al 17-lea. Fiecare canal este unic si are ceva aparte, insa neaparat trebuie sa te plimbi pe Golden Band, canalul dintre Leidsestraat si Vijzelstraat, cu cele mai frumoase case pe apa din Amsterdam.
Intr-o plimbare in Amsterdam trebuie sa ajungi la Canalul Singel, faimos pentru piata de flori plutitoare. Aici s-a organizat pentru prima data piata de flori in anul 1862, urmand ca apoi aceasta sa devina cea mai cunoscuta din Olanda. Indiferent de floarea pe care o adora, orice persoana isi gaseste aici floarea preferata, intr-un infinit de culori si mirosuri proaspete, de la traditionalele lalele, pana la exoticele plante de apartament.
Si cum Olanda nu inseamna doar Amsterdam, o reala bijuterie ce nu trebuie sa o ratezi este Madurodam. Un parc inedit, de fapt un intreg oras, care reprezinta Olanda in miniatura se afla in sudul tarii de mai bine de 60 de ani. In 2012 a fost finalizata si renovarea acestuia, iar cladirile, canalele, pietele, morile de vant, aeroportul Schiphol, portul din Rotterdam, Dam Square si multe alte embleme reprezentative olandeze, replicate pana la cel mai mic detaliu, isi asteapta vizitatorii.
Nu pleca din Olanda pana nu vizitezi Keukenhof in orice anotimp ai fi, aici primavara gasesti cea mai spectaculoasa expozitie de lalele, vara, o expozitie de flori de toate culorile, iar toamna, o piata de flori imensa. Tot aici viziteaza si Gradina Japoneza cu decoratiuni mai elaborate chiar decat acelea specifice gradinilor japoneze traditionale.
Primul lucru la care va ganditi atunci cand mergeti intr-o vacanta pe o insula este: unde facem plaja? Dar, daca insula aleasa este Lefkada, atunci nu trebuie sa va faceti griji in privinta plajelor. In afara de faptul ca sunt diversificate, lungi, aerisite si foarte frumoase, plajele insulei Lefkada sunt si suficiente, astfel incat aglomeratia este chiar ultimul lucru de care ar trebui sa va preocupati.
Egremni este una dintre cele mai frumoase plaje din Lefkada si se afla pe coasta de vest a insulei. Este un paradis de culori pe care il intalniti doar la plajele izolate, iar aceste culori amintesc de plajele din Caraibe. Aveti doua posibilitati de acces la aceasta plaja: pe mare cu barca ori cu vaporul, sau pe uscat, iar in acest caz pana la Plaja Egremni se coboara 350 de trepte. Insa nu va lasati speriati de numarul treptelor, experienta va fi de neuitat!
Pefkoulia este o plaja cu adevarat greceasca, pitoreasca si autentica, unde pinii coboara pana aproape de mare, zonele de umbra fiind cu adevarat apreciate in zilele toride ale verii. Marea este foarte frumoasa la Plaja Pefkoulia, iar nisipul este la fel de alb, ca pe toata coasta de vest ale insulei.
Kathisma este o plaja amenajata si primitoare. Candva, era cunoscuta ca si plaja nudistilor, iar astazi a devenit una dintre cele mai cunoscute plaje din Lefkada. La plaja Kathisma se afla cateva baruri si taverne, care dau acestui loc un aspect usor comercial, dar totul spre confortul turistilor.
Milos este o plaja foarte aproape de Agios Nikitas, o asezare traditionala din insula Lefkada. Plaja Milos are culori splendide: nisipul alb deosebit, marea de un turcuaz unic si pinii intr-un alt ton de verde, ce coboara pe stanci, pana foarte aproape de nisip. Pentru a ajunge la plaja Milos drumul va conduce printr-o padure pitoreasca, urcand un deal, iar la coborarea acestuia catre plaja peisajul care se deschide este fara cuvinte!
Porto Katsiki este cea mai cunoscuta plaja din Lefkada si este considerata totodata si una dintre cele mai frumoase plaje ale Greciei. Pentru cine a vizitat Zakynthos inainte de Lefkada, Porto Katsiki este Navaggio al Insulei Lefkada. Marea este extraordinar de curata, cristalina, de un turcuaz unic, toate acestea in contrast cu albul stancilor ce coboara pana la nisipul de la Porto Katsiki, la fel de alb.
Daca vizitati Insula Lefkada nu ocoliti plajele Gialos si Mikros Gialos, si de asemenea plaja Gyra poate fi o optiune pentru o zi linistita intr-un sejur la mare.
Plaja din statiunea Vassiliki este o alegere buna pentru iubitorii sporturilor de apa, aici se practica windsurfing. Iar daca luati vaporasul (taxi boat) din portul Vassiliki veti descoperi un loc de poveste: Plaja Agiofili, un loc unde obligatoriu trebuie sa aveti ochelarii de snorkeling pentru a inota cu pestisorii Marii Ionice.
Fortareata Agia Mavra este un exemplu splendid de arhitectura militara medievala, construita in forma hexagonala si cu 7 bastioane, pe o suprafata de 4,5 hectare, atat pe uscat, cat si in Marea Ionica.
Pe locul unde astazi domneste frumoasa fortareata, candva a existat Templul Zeitei Afrodita si tot aici a fost gasit si un fragment dintr-o sculptura, infatisand chipul Zeitei Frumusetii. Partea centrala a castelului de aparare a fost construita in secolul XIV, de catre Giovanni Orsini, care primeste in administratie Insula Lefkada, atunci cand se insoara cu fiica lui Nicefor I, despot al Epirului la acea vreme. o suprafata de 4,5 hectare, atat pe uscat, cat si in Marea Ionica.
Construind aici fortareata, Giovanni dorea sa protejeze insula de atacurile piratilor si ale altor inamici. Astfel, acesta muta si capitala insulei aici si o denumeste Agia Mavra, dupa Biserica Agia Mavra din interiorul fortaretei.
Legenda spune ca Biserica Agia Mavra a fost fondata de napoletani, care la secolul XIV stapaneau aceste zone, fiind denumiti si “duci de Lefkada”. Biserica Agia Lavra este foarte bine conservata, iar in fiecare an pe data de 3 Mai are loc aici o slujba cu totul speciala, cu ocazia zilei Fortaretei Agia Mavra, ce-si intampina toti oaspetii, chiar la intrarea in insula.
Initial a fost construita ca si cetate de aparare, cu timpul Fortareata Agia Mavra a devenit punct de intrare in Insula Lefkada, iar astazi obiectiv turistic cautat si apreciat. Castelul este pustiu, inconjurat de apa de jur imprejur, iar in zilele cand marea este calma si linistita, fortareata se oglindeste foarte frumos in Marea Ionica, mereu limpede si cristalina.
Razboiul de independenta a inceput pe 25 martie 1821, la Manastirea Agia Lavra, din apropiere de Kalavrita, atunci cand arhiepiscopul Iermanos din Patra a inaltat steagul grecesc in semn de sfidare la adresa turcilor. Astazi manastirea este locul unui pelerinaj ce are loc anual la aceeasi data si care comemoreaza inceputul luptei de eliberare de sub stapanirea turceasca.
Insa, lupta pentru independenta elena a fost declansata de o serie de evenimente care s-au intamplat inainte de anul 1821. In anul 1770, pe insula Creta, Biserica Ortodoxa Rusa a sarit in ajutorul grecilor, atunci cand acestia au incercat, fara succes, sa rastoarne guvernarea turca. A urmat apoi revolutia franceza, care i-a incurajat pe greci sa creada ca si-ar putea da jos conducatorii turci.
Si in sfarsit se arata in istorie anul 1821, atunci cand porneste adevarata revolutie greaca. Putini cunosc faptul ca start-ul s-a dat la Iasi, in Romania. Aici, la Biserica Trei Ierarhi, a fost sfintit pentru prima data steagul grecesc, pe data de 27 februarie 1821, inainte ca acesta sa fie ridicat impotriva turcilor. Documente literare atesta acest fapt: “Aici la Manastirea Trei Ierarhi, la 27 februarie 1821 in prezenta eteristilor si a simpatizantilor greci si romani, Veniamin Costache, Mitropolit al Moldovei si Sucevei, a sfintit drapelul Eteriei si a binecuvintat pe seful acesteia, printul Alexandru Ipsilanti, dand prin aceasta semnalul luptelor pentru cauza sfanta a Libertatii Greciei in cadrul miscarilor de eliberare a popoarelor din Balcani” Costache Negruzzi, in scrisoarea a VII-a (Calipso) publicata in anul 1857.
Anul 1821 este si momentul in care steagul grecesc a luat forma pe care o poarta astazi, respectiv dungile orizontale albe si albastre, care sunt in numar de 9. Albul simbolizeaza libertatea, albastrul – culoarea marilor ce inconjoara frumoasa Grecie, iar numarul 9 are o simbolistica deosebita: reprezinta numarul silabelor motto-ului cu care grecii s-au ridicat impotriva trupelor otomane: Elefteria y tanatos! (Libertate ori moarte!). Mai exista o alta legenda, care spune ca cifra noua ar fi de fapt numarul literelor din cuvantul Elefteria (Libertate).
