Balneo, wellness si spa in Romania

DSC03477

O experienta exceptionala din nou, impreuna cu medicii de familie din Bucuresti si nu numai, pentru ca de aceasta data, am avut invitati medici de familie si din Constanta, Galati si Iasi.

Ne-am intalnit prima oara in septembrie, atunci cand am petrecut un sfarsit de saptamana pe litoralul romanesc, vizitand bazele de tratament de la Eforie Nord si Sud, Neptun, Saturn, Mangalia si Techirghiol. Duminica am petrecut-o la Amara, un loc de o liniste si curatenie impecabila.

De aceasta data infotripul a durat 5 zile si am vizitat statiunile din Transilvania, bazele balneare de la Covasna, Tusnad, Sovata, Salina de la Slanic Prahova si Praid. Iar doua zile le-am petrecut in Targu Mures, acolo unde a avut loc Forumul International pentru Turismul de Sanatate, motivul pentru care ne-am intalnit din nou, de aceasta data.

Intalnirea a fost benefica din toate punctele de vedere. Dincolo de socializare, informatiile primite pe parcursul vizitelor au fost foarte interesante, am aflat cu totii ce capacitate de refacere si intretinere detin locatiile din tara noastra, si am realizat potentialul medical si turistic din aceste zone. Statiunile turistice balneare arata din ce in ce mai bine, bazele de tratament sunt pline de pacienti, iar centrele wellness si spa vizitate de tot mai multi turisti.

Ma bucur mult pentru faptul ca Romania reuseste sa se ridice tot mai puternic pe acest segment al turismului, deocarece in tara noastra se afla o treime din izvoarele de ape minerale si curative din Europa. Iar dupa Franta, Romania ocupa locul 2 in Europa  tot in acest segment.

Ecoturism in Romania

ecoturismEcoturismul este o forma de turism in care principala motivatie a turistului este observarea si aprecierea naturii si a traditiilor locale legate de natura, si care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: conservarea si protejarea naturii, folosirea resurselor umane locale, constientizarea turistilor si a comunitatilor locale (caracter educativ, respect pentru natura, impact negativ minim asupra mediului natural si socio-cultural).

Romania are zone superbe, desemnate drept destinatii ecoturistice, acestea aducand un plus de valoare sociala si economica in completarea potentialului natural si cultural. Romania este, in anul 2013, printre primele tari care a dezvoltat un sistem de recunoastere a destinatiilor de ecoturism pe baza Standardului European de Ecoturism, recunoscut la nivel global de Consiliul Mondial pentru Turism Durabil. Cateva dintre zonele cele mai frumoase din Romania se afla acum in evaluarea pentru a fi declarate destinatii ecoturistice.

Ecoturism in Romania? Unde? Iata cateva locuri exceptionale, care merita vizitate:

DELTA DUNARII – Patrimoniu natural UNESCO, Delta Dunarii este una dintre cele mai vaste delte  din Europa. Ape intinse, dune de nisip, milioane de pasari care vin aici, coloniile, canalele cu stuf si papura si, bineinteles, oamenii deosebiti ai locului, toate impreuna alcatuiesc un tablou impresionant.

TARA HATEGULUI – RETEZAT – Surprinde intr-adevar prin peisaje deosebite, dar nu doar atat. Biserici medievale, case si castele, bucataria locala si pesterile locuite inca din Paleolitic fac Tara Hategului o destinatie unica.

BAILE TUSNAD – LACUL SFANTA ANA – Ape minerale si curative, ape ce-ti dau liniste si echilibru, paduri racoroase si brazi seculari, toate completate de singurul lac vulcanic din tara – Lacul Sfanta Ana, alaturi de care se afla si o rezervatie cu plante relicte din epoca glaciara – Tinovul Mohos.

TARA BRANULUI – PIATRA CRAIULUI – A fost candva loc strategic si punct de comert, vechea poarta de trecere intre Transilvania si Muntenia; iar astazi Tara Branului te surprinde cu pajisti incarcate de flori rare, printre acestea regasindu-se si garofita Pietrei Craiului sau cateva specii de orhidee.

TARA DORNELOR – CALIMANI – O calatorie in timp geologic, natural si uman! Muntii ascund o poveste aparte, izvorata din adancul pamantului acum peste 7,5 milioane de ani: stanci cu forme rare, izvoare cu ape minerale sau termale si impresionanta caldura vulcanica a muntilor Calimani.

MUNTII APUSENI – PADUREA CRAIULUI – Locul unde te vei simti mereu acasa si in mijlocul traditiilor si culturii romanesti: sate de munte rasfirate care pastreaza un mod de viata autentic si simplu, insa cu o gastronomie traditionala savuroasa. Iar perisajul este completat de fauna bogata: lupi, ursi si rasi, intr-un taram de poveste.

TARNAVA MARE – VALEA HARTIBACIULUI – Experienta verde traita in aceasta zona merita descoperita: pajisti inundate de flori, plante aromatice rare si ierburi tamaduitoare, intr-un peisaj fabulos completat de paduri si obiective culturale UNESCO: biserici fortificate, ziduri vechi si fantani de piatra.

DOBROGEA DE NORD – MUNTII MACINULUI – Un mozaic natural, istoric si etnic, locul unde se imbina flora cu fauna, intr-un paisaj de poveste completat de formatiunile de roci granitice, adesea cu forme bizarre, din Muntii Macinului, unii dintre primii munti formati pe continentul european.

Un judet exceptional – Buzau

Manastirea CiolanuO destinatie perfecta pentru weekend, Judetul Buzau ofera oaspetilor sai obiective turistice interesante si deosebite. Vulcanii Noroiosi, situl arheologic de la Monteoru, Castrul roman, asezarile rupestre de la Colti-Alunis-Bozioru-Nucu, statiunea balneo-climateirca Sarata Monteoru, mina de petrol, tabara de sculptura in aer liber de la Magura, Manastirea Ciolanu sau Muzeul Chihlimbarului sunt doar cateva dintre locurile minunate cu care va intampina tinuturile buzoiene.

Localitatea Sarata Monteoru din comuna Merei, aflata in depresiunea Monteoru, este atestata documentar din anul 1510, capatandu-si numele de Mica Elvetie sau Perla Buzaului. Proprietatile curative ale apelor termale si atermale din aceasta zona sunt unice, la fel ca si mina de petrol, unica in Europa pentru modul de extractie a titeiului (prin galerii lungi de 240-320 metri).

Constantin Brancoveanu detinea podgorii bogate in aceasta zona, iar in anul 1634, mosia acestor locuri, astazi statiunea linistita Sarata Monteoru, apartineau familiei Cantacuzino.

Un lacas de cult exceptional este Manastirea Ciolanu, monument construit la secolul XVI, iar astazi cea mai mare manastirea de calugari din Judetul Buzau. Langa Manastire, in mijlocul padurii de pe dealul Ciolanu se afla tabara de sculptura in aer liber de la Magura, un loc minunat unde traditia veche a cioplirii pietrei este tranformata astazi in adevarata arta.

Muzeul Chihlimbarului se afla in comuna Colti, singura localitate din Romania unde se gasesc zacaminte de chihlimbar. Muzeul detine cele mai vechi bijuterii de argint, decorate cu aceasta piatra unica, numita de localniri “picatura de soare” si, de asemenea, o raritate absoluta: al doilea bulgare de romanit ca marime din lume, cantarind aproape doua kilograme.

Cel mai important complex de vestigii istorice din Muntii Buzaului sunt asezarile rupestre de la Colti-Alunis-Bozioru-Nucu, un loc unde te intorci in timp si lasi natura sa-ti relateze ea istoria.

Si, fara indoiala, piesa de rezistenta a traseului in judetul Buzau este Barajul de la Siriu, inalt de 122 metri. Lacul este de o frumusete unica, in special in acest anotimp, anotimpul culorilor calde.

Am calatorit pe drumuri judetene putin circulate, savurand peisajele pitoresti, dealuri cu fanete, intinse, toate decorate in culori de toamna, de la auriu la rosu, de la galben la oranj, de la verde inchis la caramiziu, drumuri serpuite prin mijlocul padurilor, acolo unde covoare de frunze stau nemiscate si parca te imbie sa te descalti si sa le atingi cu pasii dornici de natura – asa am simtit frumusetea Buzaului!

Vreau sa fiu turist in Romania! – seria continua

DSC02882

“Vreau sa fiu turist in Romania!” au strigat cu ceva timp in urma o familie din Italia, care a tinut neaparat sa petreaca o vacanta in tara noastra. Un grup minunat de 19 italieni, din nordul cizmei, ajung pe meleagurile romanesti, iar eu am placerea sa-i insotesc, sa le arat Transilvania. Nu sunt subiectiva, nici nu-mi iubesc “prea mult” tara, insa Romania are ceva aparte. Si nu este doar impresia mea, ci au spus-o chiar oaspetii mei, dupa ce au vizitat Castelul Bran, Rasnov, Poiana Brasov, Brasov, Sighisoara, Sibiu si Alba Iulia.

Cel mai mult timp l-am petrecut la Alba Iulia, nu doar in orasul minunat al Unirii, dar si in imprejurimi. Pentru ca cel care si-a adus familia si prietenii sa viziteze aceste locuri, Alcide Giacometti, este si cel ce da de lucru din anul 1994 celor peste 1000 de oameni care lucreaza in fabricile sale din judetul Alba: fabrici de incaltaminte de la Zlatna – ROBYDAV, Sebes -DROKER  si Alba Iulia – REKORD, dar  si fabrica de mobila de la Teius – MIRAGIULIA.

Am trait o experienta absolut unica in ziua in care am vizitat aceste fabrici si am vazut prin cate maini trece o pereche incaltaminte pana sa fie purtata. Acum de-abia inteleg si reusesc sa justific pretul pe care il platim pentru astfel de lucruri, vazand cati oameni lucreaza si cata munca migaloasa este in spatele a ceea ce noi numim intr-un cuvant: “pantofi”.

Despre romanii harnici si dedicati pe care i-am intalnit in aceste locuri nu pot sa arat decat respect si toata aprecierea mea pentru munca lor, iar primirea pe care am avut-o in fiecare loc unde acestia isi desfasoara activitatea de zi cu zi a fost mai mult decat emotionanta.

La fabrica de incaltaminte de la Zlatna ne-au intampinat un grup de localnici, imbracati in port popular romanesc, care au cantat si au dansat. Turistii italienii au ramas fara glas la primirea pe care ne-au facut-o romanii, se citea pe chipul lor emotia si respectul, iar ochii tuturor erau in lacrimi. Au urmat apoi fotografiile si imbratisarile de ramas-bun. Despre amintirea acestor momente nu am cuvinte, sunt sigura ca si emotia se va pastra in sufletele italienilor ani buni de-acum incolo.

Imaginea Romaniei pentru turistii straini

Am avut placerea sa conduc un grup de turisti italieni, care fac parte din Asociatia de Flora si Fauna din Italia, sa le arat unele din cele mai frumoase locuri din Romania.

Am inceput cu manastirile cele mai cunoscute si mai apropiate de Bucuresti: Manastirea Curtea de Arges, loc in care i-am cucerit cu legendele acestui lacas de cult unic si Manastirea Cozia, asezata ca o regina pe raul Olt, care completeaza peisajul fabulos din aceasta zona.

De la Curtea de Arges la Cozia am traversat Subcarpatii Vilcei si am oprit autocarul intr-un sat traditional din Oltenia, acolo unde taranii ne-au intampinat ca pe niste oaspeti de pret. Ne-au adus crengute de visini incarcate cu visine, iar turistii italieni s-au fotografiat cu taranii romani si cu casele acestora. Au mancat dude proaspete, culese atunci din pom si au fotografiat berzele cu puii, din cuiburile asezate pe stalpii de pe marginea drumului.

Am vizitat impreuna orasul Sibiu, o bijuterie a Transilvaniei, au fost cuceriti bineinteles de Muzeul Brukental si de colectiile de arta din interior, dar si de centrul istoric al acestui oras. Ne-am plimbat mai bine de o ora in Piata Mare, Piata Mica, am traversat Podul Minciunilor si am ajuns in Piata Huet. Cei mai curajosi s-au urcat in Turnul Ceasului si au fotografiat panorama orasului de la inaltime.

Urmatorul oras vizitat a fost Sighisoara, pe care oaspetii mei l-au numit “Sibiu in miniatura”, iar zona cetatii au comparat-o cu centrul orasului Praga. Brasov le-a placut la fel de mult, Biserica Neagra, impresionanta ca de fiecare data si Prima scoala romaneasca, acolo unde s-au asezat cu totii in bancile din vechea sala de clasa a lui Anton Pann si s-au fotografiat, aducandu-si aminte cum au trecut zeci de ani de cand erau intr-o sala de clasa pentru a invata carte.

Am vizitat impreuna Castelul Bran si Castelul Peles, le-am povestit legende si i-am introdus in atmosfera regala, astfel ca nu erau foarte hotarati ca vor sa mai plecam spre Delta Dunarii sau sa ramanem in Transilvania. Romania i-a cucerit definitiv si de departe este mult mai sus decat tot ceea ce se spune si se scrie despre tara noastra.

Ultimele 3 zile le-am petrecut in Delta Dunarii, un loc absolut unic in toata lumea, nu doar in Romania. Este locul unde oamenii sunt simpli si primitori, calzi si buni, calmi si prietenosi. Am vazut pelicani, lebede, rate, cormorani, toate pasarile la ele acasa. Ne-am plimbat cu barca printre nuferi, galbeni si albi, am ajuns pe canale intre stuf, dadeam la o parte cu mana stuful, sa putem trece cu barca. Un loc absolut de vis!

Ce au spus turistii italieni despre Romania? Le-a placut enorm! Vin din nou sa vada Bucovina si Maramures, au fost cuceriti de cultura noastra, de disponibilitatea si amabilitatea hotelierilor, de mancarea noastra atat de buna si bine gatita. S-au indragostit de legendele Romaniei si de istoria acestei tari, trecuta prin multe peripetii. “Peisajul este minunat si unic, locurile sunt pitoresti, iar oamenii sunt deosebiti.”- asa mi-au multumit pentru vacanta in Romania.

Cazinoul din Constanţa – ruina simbol

Cazinoul din Constanța este unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului, fiind construit în anul 1909 și inaugurat în luna august a anului 1910. În zona în care se află astăzi, mai fusese între 1880-1902, o construcție de lemn, o cazină, cum se numea locul pentru spectacole de teatru, baluri sau loc de recreere pentru turiști.

Inițial, planurile sunt întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, apoi sunt preluate de arhitectul Daniel Renard, care renunță la principiile stilului românesc, în favoarea unui melanj de motive decorative, construind un Cazino în stil Art Nouveau, replica perfectă a cazinoului din Monte Carlo.

Sunt sigură că putini dintre cititori cunosc faptul că această clădire, a jocurilor de noroc, a desfrâurilor, cum era numită la începutul secolului 20, are forma unui sicriu. Se spune că în timpul construcţiei, fiica arhitectului moare, motiv pentru care arhitectura iniţială este modificată, luând forma de cosciug. Cazinoul ia astfel două forme antitetice: cea de sanctuar şi cea de loc al desfrâului.

Legenda spune că pe timpul verii, cei ce pierdeau la jocurile de noroc se aruncau în valurile Mării Negre, aceasta fiind explicaţia pentru furtunile iscate toamna şi iarna aici. Sufletele neliniştite ale acestora agită şi astăzi marea, spumoasă şi sărată, ce spală zidurile cazinoului, odată simbol, astăzi ruina oraşului Constanţa.

 

Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în România organizată de prietenii de la Ghiduri Turistice împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!

În drum spre Paltiniş, prin Dumbrava Sibiului şi Răşinari

Bătrânul şi tăcutul Păltiniş, aşa cum pare el la prima întalnire, este locul din România unde iarna poposeşte 6 luni în fiecare an, oferind iubitorilor de zăpadă 180 de zile de bucurie pe schiuri.

Staţiunea Păltiniş, întemeiată în anul 1894, la o distanţa de 32 km de Sibiu, veghează de la altitudinea de 1442 m toată Mărginimea Sibiului, Munţii Cindrel şi Munţii Lotrului.

Este o plăcere traseul în sine, care începe cu Dumbrava Sibiului, o minune verde ce-şi menţine viaţa pe tot parcursul anului. Drumul urcă lin spre Răşinari, pe lângă casele unde s-au născut Octavian Goga şi Emil Cioran, apoi ameţeste turiştii pe abruptele serpentine până unde se deschide cu un platou, cu 3 km înainte de a intra în statiunea propriu-zisă. Este o plăcere să respiri aerul puternic de munte, este o plăcere să priveşti în jur: păduri de conifere pretutindeni, cu brazii bătrani încărcaţi de zăpadă, platoul liniştit de un alb imaculat, ce-l vezi unindu-se cu munţii străjeri din împrejurimi şi cerul liniştit, unit şi el cu natura toată, aici timidă, dând astfel impresia că te afli într-un basm, într-o poveste de vis ori într-un colţ de lume unde totul este ireal.

Ieşim din Sibiu, spre minunea verde a oraşului medieval: Dumbrava Sibiului, ce tronează cu Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale Astra, întins pe 96 ha, unde case din toate regiunile ţării stau acoperite cu omătul pufos, asteptându-şi vizitatorii în toiul iernii, să le calce pragul, să-şi lase împrejurul lor urme adânci în zăpadă, admirând fiecare detaliu arhitectural şi tehnologic expus, indiferent de zona României de unde acesta provine. Aici este locul unde se contopesc toate regiunile patriei noastre, toate stilurile arhitecturale ale locuinţelor românilor, toate instalaţiile tehnologice folosite cu precădere în mediul rural, şi, desigur, exponate din fiecare regiune, ilustrând activităţi ale ţăranilor români de pretutindeni.

La ieşirea din Muzeul Astra Sibiu ne aşteaptă pitorescul tramvai care merge la Răşinari, înca din anul 1917. Linia a fost construită în perioada de foamete dintre anii 1914 şi 1917, iar pentru materialele necesare construcţiei au plătit raşinărenii, însa nu în bani, ci în alimente, fiind un sat extraordinar de bogat la acea vreme. De fapt, Răşinari este primul sat transilvănean menţionat în documente istorice, încă din anul 1204, de pe vremea lui Mircea cel Bătrân. Odată ajunşi în Răşinari, spectacolul este dat de plimbarea cu sania pe străduţele înguste, admirând indeaproape casele în stilul lor arhitectural specific zonei. Plimbându-ne pe zăpada bătătorită de pe uliţele satului, am ciocănit la o casă, din curiozitate, să vedem ce se află dincolo de porţile acelea înalte, cum arată o curte răsinăreană albă, cu un omăt imaculat sclipitor, sub soarele prânzului şi am aflat că bătusem la casa unde, pe 8 aprilie 1911, s-a nascut Emil Cioran. Ghidul, o ardeleancă răbdătoare, însă hotărâtă şi punctuală, ne spune că în zonă este şi casa unde s-a nascut Octavian Goga, la 1 aprilie 1881. Încarcat de istorie şi tradiţii, satul păstrează stilul clasic ardelenesc cu influenţe săseşti, sub un peisaj al monumetelor acoperite de gheaţă: Biserica Veche, Biserica din Deal, langă care este înmormantat Mitropolitul Andrei Şaguna, sau Şcolile din Răşinari, din acoperişul cărora se scurge picătură cu picătură apa, sub soarele stralucitor al zilelor de iarnă, formând ţurţuri lungi, transparenţi şi cristalini, aşa cum ni-i amintim din copilăria petrecută la casa bunicilor.

Continuăm drumul, urmând o serie de serpentine ametiţoare, care ne conduc la destinaţia noastră: tărâmul zăpezilor inocente şi strălucitoare, acolo unde cerul se împreunează cu vârfurile munţilor, de un alb fermecător, la 1442 m altitudine unde strigăm în pădure, iar strigătul ni se întoarce de departe: Păltiniş, cea mai veche staţiune din Romania şi totodata aflată la cea mai ridicată altitudine. Cabane pe stânga, cabane pe dreapta, toate având geamurile pecetluite cu flori de gheaţa, însa din coşurile cărora ies nori de abur. Înauntru se face caldură pentru turiştii ce sunt la schi pe pârtiile din staţiune, pentru cei ce se plimbă cu telescaunul ori pentru cei ce se bucura pe sănii de zăpada mereu proaspată şi curată. Amatorii de plimbări şi drumeţii pot vizita casa memorială Constantin Noica, acolo unde acesta şi-a petrecut ultimii ani din viaţă. În apropierea acesteia se gaseşte şi locul unde se odihneşte acum impunătorul personaj al filosofiei româneşti. Schitul Păltiniş adăposteşte o comoară cunoscută de foarte puţini oameni, şi anume o bucată din Sfânta Cruce pe care a fost răstignit Mântuitorul Iisus Hristos.

Un colţ de rai, unde iarna domneşte albul incomparabil, de o strălucire şi o puritate de neegalat, un loc spiritual unic şi încărcat de filosofii de viaţă, Păltinişul veghează Mărginimea Sibiului, fiind trofeul turistic, valoros în special pe timpul iernii, al acestui oraş de poveste, parcă rupt dintr-o legendă medievală cu prinţi şi prinţese.

 

In acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în România organizată de prietenii de la Ghiduri Turistice împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!

Cisnădioara şi Cisnădie

Oraşul cu satul ce-i este leit, mama cu puiul ori două picături de apă, una mai mică şi cealaltă mai mare, aşa se aseamană aceste două localităţi, comoara săsească atât de bine conservată, mareţe minuni arhitecturale păstrând taine nedezvaluite nici până astăzi.

Suntem în Sudul oraşului Sibiu, ne apropiem de minunata Dumbravă, pe care o lăsăm pe partea dreaptă, iar noi urmăm un drum la stânga, traversând o pădure bătrână, deasă, unde fulgii de-abia îşi fac loc să se aşeze peste frunzele căzute în toamnă, să le ascundă şi să le tină de cald până ce soarele primăvăratic le va încălzi din nou. Crengile sunt încărcate de zăpada grea, este de-ajuns să păşeşti printre copaci şi eşti nins cu fulgi de poveste, iar povestea continuă pentru următorii 5 km, când, după câteva curbe, uşoare pante şi secularii copaci ce ne sunt călăuze până la intrarea în Cisnădioara, drumul se deschide deodata spre un loc de basm.

Căsuţele, toate la fel, cu geamurile nu foarte mari, perfect pătrate şi cu obloane de diferite culori, sunt căsuţe tipic săseşti, cu porţile înalte, din lemn şi rotunjite la colţuri, ce ascund curţile interioare deloc modeste ale localnicilor satului Michelsberg, aşa numit în limba germană de către localnici. Numele de Michelsberg este preluat de la Biserica Sfântul Mihail, numită astazi “Cetatea Cisnădioarei”, cea mai veche construcţie în stil romanic din Transilvania, ridicată între anii 1162 şi 1223, ce veghează intreg satul din vârful dealului stâncos.

Urcăm aproximativ 20 de minute, pentru a păşi pe acest tărâm plin de mister şi enigme, încărcat spiritual deosebit, căci suntem tot mai aproape de cer, iar acesta este ţinutul de unde stelele se văd cel mai frumos, fiind un loc deschis, iar lumina este doar cea naturală a lunii. Deja zărim Luceafărul, care apare primul, înainte de lăsarea totală a nopţii. Asteaptăm întunericul perfect pentru un spectacol astral unic, vizibil cel mai bine iarna: steaua Sirius, cea mai strălucitoare stea de pe cer şi constelaţia Orion.

Lăsăm apoi bătrâna cetate să-şi savureze peisajul iernatic: strălucitoare zăpadă pretutindeni, în curtea-i de regină şi peste toţi copacii ce-i stau împrejur. Păşim pe scările sclipitoare şi ele în miez de noapte, acoperite de o gheaţă cristalină, să coboram în satul desprins din poveştile medievale, pentru a  înnopta la o pensiune cochetă, cu găzduire şi atmosferă austriacă.

Dimineaţa ce urmează ne îndreptăm spre Cisnădie, localitate ce datează din anul 1204, la poalele Muntelui Măgura. Faimoasa fabrică de covoare de la Cisnădie este atestată încă din anul 1874. Tot aici, in anul 1888, ia naştere prima şcoală textilă din România, urmând ca până în anul 1918 în Cisnădie să funcţioneze 24 de fabrici de textile. 1948 este anul în care Cisnădie este declarat oraş.

Admirăm impresionanta Biserică Evanghelică, cea mai bine conservată clădire din întreaga Transilvanie şi totodată prima biserică din această zonă căreia i se montează pe turn, în anul 1797, un paratrăsnet.

Turnul cu ceas, primul astfel de turn din Transilvania, construit în 1425, asteaptă în bătaia soarelui de iarna ca toată zăpada ce-l apasă să se topească. Însă niciodata nu curge toată. Mereu rămân ţurţuri, într-un decor parcă pictat în amănunt, în stil romanic.

Şi astfel, în inima Transilvaniei, există doua locuri ce se aseamănă extraordinar de mult: un sat şi un oraş, învaluite într-o atmosferă medievală, cu casuţe în stil gotic sau clădiri şi biserici în stil romanic, toate încărcate de legende, ce-şi vor povesti trecutul lor de neuitat şi peste ani şi ani: Cisnădie şi Cisnădioara.

 

Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în România organizată de prietenii de la Ghiduri Turistice împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!

Vreau să fiu turist în România!

Călătorim în lumea-ntreagă, vizităm monumente arhitecturale străine României, fără a observa, însă, operele de artă autotohtone, simboluri pitoreşti, alegorii atât de fine şi evidente.

Litoralul românesc este cea mai exploatată zonă turistică din România. Deosebit de variat, acesta oferă turiştilor un soare stralucitor şi o diversitate de staţiuni sub amprenta unor locuri falnice, unice în lume. Nisipul fin, sporturile de apă ori falezele în amfiteatru atrag tot mai mult turiştii, încantati, de altfel, şi de orientarea ţărmului către est, ce oferă posibilitatea contemplării răsăriturilor absolut superbe, cu soarele ridicându-se direct din mare.

Un sat de pescari este ultima localitate din sudul Dobrogei, locul unde se dansează în nisip până la răsăritul soarelui, atunci când muzica tace, lăsând chitarele să-şi cânte amintirile în jurul focului. Foarte aproape de graniţa cu Bulgaria se adună oamenii dezinvolţi, pentru care farmecul mării a rămas neschimbat, uniţi de acesta într-un loc pitoresc, unic şi neschimbat în trecerea ireversibilă a timpului: Vama Veche. Aici muzica nu se opreşte niciodată, aici este locul unde poveştile se aud fără încetare şi aici vin turiştii aceia misterioşi, care au mereu ceva de spus celor ce ştiu să-i asculte.

Urcând spre nord, ajungem la Mangalia, faimosul oraş-statiune ce-şi poartă istoria greacă, romană şi bizantină deopotrivă. Încarcat de locuri culturale, Callatis, numit astfel de greci în secolul 4 î.Hr., când a fost întemeiat, îşi deschide porţile turiştilor dornici să vadă Muzeul de Argeologie, Moscheea Esma Han Sultan ori rămăşiţe din vechea Biserică Siriană, aflată la câteva minute de Hotelul President, ce tronează elegant şi el, mereu ocupat de turiştii staţiunii. Menţionată cu acest nume prima dată în secolul XII, Mangalia oferă o faleză generoasă iubitorilor de plimbări pe malul marii, un dig ce intră în mare sute de metri pentru vizitatorii romantici şi scena din portul cel nou, amplasată pe apă, unde an de an melomanii se adună pe treptele din jurul ei la Festivalul de Muzică Callatis.

Cu siguranţă unii dintre noi ne amintim de copilărie, iar alţii de tinereţe atunci când pacurgem lanţul de staţiuni, care, urcând de la sud la nord, îşi au în stânga lor lacurile cu apă dulce şi în dreapta plajele întinse cu nisip fin, de un auriu natural superb în lumina stralucitoare a zilelor de vară: Saturn, Venus, Cap Aurora, Jupiter, Neptun şi Olimp. Inaugurate în anul 1972, “staţiunile moderne” au strălucit, precum sideful scoicilor ce le culegeam când eram copii, pline de turişti străini şi români deopotrivă, cu toţii uimiţi de minunea României. Iar astăzi stau tăcute, liniştite locuri la malul Mării Negre, ce-şi poartă amintirile şi melancolia spre a transmite şi celor ce acum le vizitează acelaşi farmec şi aceeaşi unicitate cu care au cucerit o lume-ntreagă: Saturn- staţiunea cu izvoare termale sulfuroase, Venus – cu hotelurile cochete ce poartă nume de fete, Cap Aurora – cea mai tânără staţiune, cu lanţul hotelier, de-o arhitectură unică în amfiteatru, cu nume de pietre preţioase, Jupiter, perla dintre Pădurea Comorova, lacul Tismana şi Marea Neagra şi, desigur Neptun-Olimp, recunoscute drept cele mai elegante şi luxoase staţiuni de pe litoral.

In nordul acestor minunate si tinere statiuni se intinde un taram locuit inca din epoca fierului, apoi ocupat de greci, romani, iar in anul 1896 colonizat de germani. Dupa primul razboi mondial, locul este ocupat de romanii din Cadrilater, iar astazi turisti nostalgici vin la Costinesti. Vuiet si agitatie, elevi si studenti, prieteni ori indragostiti, toti ajung macar o data sa admire Obeliscul, ce-si vegheaza plaja mereu aglomerata. Fara indoiala, cea mai cunoscuta este epava navei Evanghelia, esuata in anul 1960 din cauza unei furtuni, in jurul careia atractia principala sunt astazi scufundarile.

Tot urcam spre nordul rivierei romanesti, pasind in Eforie Sud si Eforie Nord, statiunile de sanatate, situate la aceeasi latitudine cu San Remo, Nisa si Monaco, cu falezele inalte pana la 35 metri, ce dispun de baze de tratament care functioneaza tot timpul anului. Plimbarea pe falezele in trepte ale acestor statiuni este o reala placere, ascultand valurile, ce par departe de la o aşa inaltime, insa, iti confera peisajul acela unic cum ca tu plutesti deasupra marii si toata este a ta, nedezlipit fiind de locurile bastinase. Devenita statiune in anul 1912, Eforie Sud gazduieste pe faleza sa unul din frumoasele Cazinouri ale litoralului, intr-o constructie simpla si clasica pentru unii turisti, dar in acelasi timp reprezentativa pentru turistii ce cred in simboluri si elemente de unicitate. Carmen Silva a fost denumirea Eforiei Sud, intre cele două razboaie mondiale, dupa pseudonimul de poeta al Reginei Elisabeta a Romaniei, statiunea fiind si prima din Dobrogea care detinea un centru balnear la acea vreme. Eforie Nord este fasia dintre Lacul Techirghiol si Marea Neagra, cu intinsele plaje cu nisip fin si un port de ambarcatiuni moderne, dornice sa fie plimbate pe valurile Marii Negre de iubitorii sporturilor de apa. Peisajul Eforiilor este completat de Lacul Techirghiol, recunoscut pentru calitatile curative remarcabile ale namolului, astfel in aceasta zona imbinandu-se perfect turismul reacreativ cu cel balnear.

Sub numele de Tomis, Constanţa a fost fondată de către coloniştii greci, fiind cel mai vechi oraş atestat documentar de pe teritoriul României, în anul 657 î. Hr. Este apoi cucerită de romani, ulterior devenind piaţa comerţului genovez, vizitată şi de otomani, iar mai târziu de coloniştii germani. Astăzi, cel mai mare port la Marea Neagra, important şantier naval, centru industrial, comercial și turistic de importanță națională, Constanţa este un focar cultural. Turiştii pot vizita Complexul Muzeal de Științe ale Naturii, compus din: delfinariu, planetariu, observator astronomic, microrezervație și expoziție de păsări, Acvariul, Muzeul Marinei, Muzeul de Artă Populară, Muzeul de Istorie Națională și Arheologie, Muzeul Mării, Muzeul Portului Constanța, Farul Genovez sau Statuia lui Ovidiu. Şi toate aceste locuri minunate stau parcă mute, înmărmurite în faţa unui domnitor impunător şi etern: Cazinoul. Unul dintre cele mai reprezentative simboluri ale orașului, Cazinoul din Constanţa este construit în anul 1909 și inaugurat în luna august a anului 1910. În zona în care se află astăzi, mai fusese între 1880-1902, o construcție de lemn, o cazină, cum se numea locul pentru spectacole de teatru, baluri sau loc de recreere pentru turiști. Inițial, planurile sunt întocmite de către arhitectul Petre Antonescu, apoi sunt preluate de arhitectul Daniel Renard, care renunță la principiile stilului românesc, în favoarea unui melanj de motive decorative, construind un Cazino în stil Art Nouveau, replica perfectă a cazinoului din Monte Carlo.

Sunt sigură că puţini dintre cititori cunosc faptul că această clădire, a jocurilor de noroc, a desfrâurilor, cum era numită la începutul secolului 20, are forma unui sicriu. Se spune că în timpul construcţiei, fiica arhitectului moare, motiv pentru care arhitectura iniţială este modificată, luând forma de cosciug. Cazinoul ia astfel două forme antitetice: cea de sanctuar şi cea de loc al desfrâului. Legenda spune că pe timpul verii, cei ce pierdeau la jocurile de noroc se aruncau în valurile Mării Negre, aceasta fiind explicaţia pentru furtunile iscate toamna şi iarna aici. Sufletele neliniştite ale acestora agită şi astăzi marea, spumoasă şi sărată, ce spală zidurile cazinoului, simbolul oraşului Constanţa.

Al treilea Cazino de pe litoralul românesc îl regăsim în cea mai mare staţiune, cu lungimea de 8 km: Mamaia, amenajată în anul 1906 pe fâşia dintre lacul Siutghiol şi Marea Neagră. Atunci deja existau aici ceva construcţii din lemn, restaurante cu profil pescăresc şi cabine reunite sub două Pavilioane, unde domnii şi doamnele elegante renunţau la hainele belle epoque şi la pălăriile imense în favoarea costumelor de baie cu mâneci. După anul 1920, când un incediu a distrus inclusiv calea ferata ce lega la acea vreme Constanţa de actuala zonă centrală, Mamaia a cunoscut o dezvoltare rapidă datorită apariţiei Cazinoului, in anul 1935, vilelor şi reşedinţei de vară a regelui Ferdinand. Cara-Dalga este de fapt denumirea data de Regina Maria Palatului Regal din Mamaia (actualul Club Castel de langa Cazinoul din Mamaia) realizat după planul arhitectului italian Marco Stoppa, început în anul 1924 şi dat în folosinţă în anul 1926. Palatul a fost dotat cu toate cuceririle tehnicii din acea vreme: instalaţie de ventilaţie, încălzire centrală şi centrală electrică. Palatul avea o bucătărie modernă, dotată cu maşini de gătit, sobă de patiserie cu masă de încălzit farfurii, instalaţie de apă caldă şi ascensor, furnizate de casa R. Gaiser. Mai târziu, în anul 1936, se construieşte hotelul Rex, în stil colonial italian, apoi în anul 1957 apare hotelul Bucureşti (actualul Iaki), pentru ca mai apoi, la începutul anilor ’60, staţiunea să intre în elita celor mai atractive staţiuni din sud-estul Europei.

Iar astăzi, după mai bine de 100 de ani de la atestarea sa oficială, Mamaia îşi primeşte turiştii din toate colţurile lumii, turişti pe care îi distrează de minute ziua pe plajele parcă nemărginite şi cu cel mai fin nisip, iar noaptea în zecile de cluburi, turişti pe care îi rasfaţă la restaurante variate şi ispititoare. Şi-apoi îi plimbă în telegondolă, obiectiv turistic inaugurat în anul 2004, deasupra staţiunii, să fie admirată ea, Mamaia, cu statutul său etern de Regină Seculară a Litoralului Românesc. Şi-atunci vizitatorii litoralului românesc sunt uniţi de-un singur gând: Vreau să fiu turist in România!” 

 

Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în România organizată de prietenii de la Ghiduri Turistice împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!

Calator in lume

Despre orice

Interviuri

Poezie

Vreau sa fiu turist in Romania!

  • Etichete