Cisnădioara şi Cisnădie

Oraşul cu satul ce-i este leit, mama cu puiul ori două picături de apă, una mai mică şi cealaltă mai mare, aşa se aseamană aceste două localităţi, comoara săsească atât de bine conservată, mareţe minuni arhitecturale păstrând taine nedezvaluite nici până astăzi.

Suntem în Sudul oraşului Sibiu, ne apropiem de minunata Dumbravă, pe care o lăsăm pe partea dreaptă, iar noi urmăm un drum la stânga, traversând o pădure bătrână, deasă, unde fulgii de-abia îşi fac loc să se aşeze peste frunzele căzute în toamnă, să le ascundă şi să le tină de cald până ce soarele primăvăratic le va încălzi din nou. Crengile sunt încărcate de zăpada grea, este de-ajuns să păşeşti printre copaci şi eşti nins cu fulgi de poveste, iar povestea continuă pentru următorii 5 km, când, după câteva curbe, uşoare pante şi secularii copaci ce ne sunt călăuze până la intrarea în Cisnădioara, drumul se deschide deodata spre un loc de basm.

Căsuţele, toate la fel, cu geamurile nu foarte mari, perfect pătrate şi cu obloane de diferite culori, sunt căsuţe tipic săseşti, cu porţile înalte, din lemn şi rotunjite la colţuri, ce ascund curţile interioare deloc modeste ale localnicilor satului Michelsberg, aşa numit în limba germană de către localnici. Numele de Michelsberg este preluat de la Biserica Sfântul Mihail, numită astazi “Cetatea Cisnădioarei”, cea mai veche construcţie în stil romanic din Transilvania, ridicată între anii 1162 şi 1223, ce veghează intreg satul din vârful dealului stâncos.

Urcăm aproximativ 20 de minute, pentru a păşi pe acest tărâm plin de mister şi enigme, încărcat spiritual deosebit, căci suntem tot mai aproape de cer, iar acesta este ţinutul de unde stelele se văd cel mai frumos, fiind un loc deschis, iar lumina este doar cea naturală a lunii. Deja zărim Luceafărul, care apare primul, înainte de lăsarea totală a nopţii. Asteaptăm întunericul perfect pentru un spectacol astral unic, vizibil cel mai bine iarna: steaua Sirius, cea mai strălucitoare stea de pe cer şi constelaţia Orion.

Lăsăm apoi bătrâna cetate să-şi savureze peisajul iernatic: strălucitoare zăpadă pretutindeni, în curtea-i de regină şi peste toţi copacii ce-i stau împrejur. Păşim pe scările sclipitoare şi ele în miez de noapte, acoperite de o gheaţă cristalină, să coboram în satul desprins din poveştile medievale, pentru a  înnopta la o pensiune cochetă, cu găzduire şi atmosferă austriacă.

Dimineaţa ce urmează ne îndreptăm spre Cisnădie, localitate ce datează din anul 1204, la poalele Muntelui Măgura. Faimoasa fabrică de covoare de la Cisnădie este atestată încă din anul 1874. Tot aici, in anul 1888, ia naştere prima şcoală textilă din România, urmând ca până în anul 1918 în Cisnădie să funcţioneze 24 de fabrici de textile. 1948 este anul în care Cisnădie este declarat oraş.

Admirăm impresionanta Biserică Evanghelică, cea mai bine conservată clădire din întreaga Transilvanie şi totodată prima biserică din această zonă căreia i se montează pe turn, în anul 1797, un paratrăsnet.

Turnul cu ceas, primul astfel de turn din Transilvania, construit în 1425, asteaptă în bătaia soarelui de iarna ca toată zăpada ce-l apasă să se topească. Însă niciodata nu curge toată. Mereu rămân ţurţuri, într-un decor parcă pictat în amănunt, în stil romanic.

Şi astfel, în inima Transilvaniei, există doua locuri ce se aseamănă extraordinar de mult: un sat şi un oraş, învaluite într-o atmosferă medievală, cu casuţe în stil gotic sau clădiri şi biserici în stil romanic, toate încărcate de legende, ce-şi vor povesti trecutul lor de neuitat şi peste ani şi ani: Cisnădie şi Cisnădioara.

 

Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în România organizată de prietenii de la Ghiduri Turistice împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Calator in lume

Despre orice

Interviuri

Poezie

Vreau sa fiu turist in Romania!

  • Etichete