Thessaloniki – Ierusalimul Balcanilor

salonic-1Infiintat pe locul unei terme antice, prin unirea a 25 de mici sate (315 i.Hr.), Thessaloniki este astazi cel de-al doilea oras al Greciei. Orasul a fost fondat de Cassandru al Macedoniei, casatorit cu Thessalonica, fiica lui Filip al II-lea si sora lui Alexandru cel Mare. Insa, numele orasului este dat de Filip al II-lea, cand acesta infrange Tesalia si afla ca are o fiica (in limba greaca “niki” inseamna victorie, iar atunci fiica va purta numele orasului, adica victoria impotriva Tesaliei). Cu timpul acest oras va deveni capitala Macedoniei, statut pe care il are si astazi, este capitala uneia dintre cele 13 regiuni ale Greciei.

Thessaloniki, de-a lungul timpului, este un loc marcant pentru diverse momente istorice: Imparatul Galeriu traieste aici, oratorul Cicero este exilat tot aici, iar Apostolul Pavel viziteaza orasul in secolul I, unde incepe si scrierea Noului Testament. Teodosie cel Mare (379-395) s-a convertit la crestinism in Thessaloniki, iar in anul 380 emite Edictul de la Thessaloniki, prin care interzice cultul pagan.

In anul 304 este ridicat Arcul lui Galeriu, monument ce simbolizeaza victoria impotriva persilor, iar in secolul V este construita Rotonda, primul rol al acestia fiind de biserica. Rotonda insa, in secolul XV devine catedrala, iar mai tarziu, in secolul XVI devine moschee, pentru ca in anul 1387 orasul cade sub ocupatia turcilor. Sub conducerea lui Suleiman Magnificul, pe fundatia unui alt turn ce servea la apararea orasului, este construit in jurul anului 1430, Turnul Alb, ramas pana astazi simbolul orasului. Turnul a fost vopsit in alb, atunci cand Grecia a devenit independenta, insa cu timpul culoarea s-a sters, iar astazi are culoarea pietrei.  Peste drum de turn, troneaza statuia lui Filip Macedon, tatal lui Alexandru cel Mare, regele Macedoniei.

Fara indoiala, cel mai cunoscut si vizitat obiectiv turistic al orasului Thessaloniki este Biserica Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir, biserica ortodoxa inchinata Sfantului ocrotitor al orasului. In secolul IV, in acelasi loc de astazi, este zidita prima biserica, iar in secolul V prefectul Leontie inlocuieste mica biserica cu una mai mare. Urmeaza mai multe incendii intre anii 629 si 634, urmand a fi construita apoi o basilica. Intre anii 1493 si 1912, Biserica Sfantul Dimitrie Izvoratorul de Mir functioneaza ca si moschee, Grecia aflandu-se sub stapanirea otomana la acea vreme. In anul 1917, un incendiu devastator se abate asupra lacasului de cult, acesta urmand a fi restaurat pana in anul 1949. Este considerata cea mai lunga restaurare de pe teritoriul grecesc, de-a lungul istoriei. 6 panouri de mozaic au mai ramas, in urma distrugerii bisericii, acestea datand din anul 730 si infatisandu-l pe Sfantul Dimitrie impreuna cu alti ctitori ai bisericii. Sfintele Moaste ale Sfantului Dimitrie sunt pastrate in interiorul bisericii, iar la subsol se afla si nisa unde Sfantul Dimitrie a fost tinut prizonier.

Thessaloniki este si locul nasterii lui Mustafa Kemal Ataturk (1881), fondatorul Turciei Moderne. Casa natala a acestuia a fost transformata in muzeu, iar astazi este si sediul Consulatului Turciei la Salonic.

salonicEste bine cunoscut faptul ca populatia evreiasca din Grecia a fost cea mai veche din Europa Continentala, iar Thessaloniki a devenit cel mai mare centru de evrei, fiind numit totodata si “Mama lui Israel” sau “Ierusalimul Balcanilor”. In timpul celui de-al doilea razboi mondial, Thessaloniki este ocupat de germanii nazisti si astfel incepe deportarea evreilor in lagarele de concentrare. 96% dintre evreii stabiliti in acest oras au murit atunci. In memoria acestora a fost inaugurata in anul 1997 Piata Libertatii, chiar in locul unde evreii au fost adunati pentru a fi urcati in trenurile ce aveau sa-i duca spre moarte. Tot in anul 1997 orasul Thessaloniki a fost Capitala Culturala Europeana, iar in anul 1988 monumentele orasului a fost inscrise in patrimoniul cultural mondial Unesco.

Astazi Thessaloniki este un oras turistic, alaturi de faptul ca este si un oras universitar important al Greciei, cu 2 mari universitati de renume: Universitatea Aristotel (1926), cea mai mare universitate elena si Universitatea Macedoniei.

De la Thessaloniki la Igoumenitsa

Drumurile elene, asezate parca de zei intre peisaje de poveste, te conduc incet-incet spre visare si spre legendele, care nu lipsesc de la niciun pas. Traseul de la Thessaloniki la Igoumenitsa este absolut superb, incarcat de istorie si locuri deosebite, vorbind parca singure, in locul unui ghid plimbat de mii de ori prin aceste peisaje unice.

Traversam regiunea Macedoniei, unde pictorii si muzicienii s-au jucat, lasand in urma lor un drum serpuit printre oraselele desprinse din basme. La 70 de kilometri de Thessaloniki, regina Macedoniei, scaldata in Marea Egee, se afla orasul Veria, care gazduieste una dintre cele mai mari biblioteci publice din Grecia. Cele peste 50 de Biserici bizantine foarte bine conservate ale Veriei, fac ca acest oras sa fie numit “Micul Ierusalim”.

Mai mergem 50 de kilometri si ajungem la Kozani, oras infratit cu orasul Iasi. Kozani se mandreste cu cateva obiective turistice care nu trebuie ratate: Muzeul de Arheologie, Turnul cu Ceas si Biserica Agios Nikolaos, construita acum 350 de ani, aici in Capitala Macedoniei de Vest.

La 180 de kilometri de Thessaloniki se afla “Pamantul Ciupercilor”: Grevena. Aici cresc peste 1300 de specii de ciuperci, iar la Grevena in fiecare an in luna august are loc Sarbatoarea Ciupercilor. Turnul cu Ceas vegheaza zi si noapte splendidul orasel de munte, invaluit in atmosfera tipic greceasca.

Lasam in urma noastra regiunea Macedoniei si pasim in regiunea Epirului, ajungand la locul de bastina al ultimilor nomazi greci: Metsovo. Acest orasel este, fara indoiala, desprins dintr-un vis. Strazile pavate cu piatra, cladirile cu aerul vechi si locuitorii linistiti si prietenosi, toate laolalta confirma romantismul orasului Metsovo.

In drumul nostru spre Marea Ionica, ajungem si la cel mai mare oras din Epir, care i-a fost, de altfel, si capitala intre anii 1358 si 1416: Ioannina. “Orasul lui Ali Pasa” este denumita aceasta localitate fermecatoare, pentru ca acest sultan a stapanit Ioannina intre anii 1788 si 1822, cand a fost omorat chiar in insula Nissi de pe lacul Pamvotis. Conducatorul malefic, cum era denumit Sultanul Ali Pasa, era un om foarte aspru, ce stapanea cu o mana de fier orasul. El dorea, de fapt, ca tinutul stapanit sa-l transforme intr-un imperiu. Insa, atunci cand sultanul de la Istanbul afla acest lucru, bineinteles ca nu este de acord si trimite mercenarii sa-l omoare. Ali Pasa reuseste sa se ascunda sub altarul Manastirii de pe lac, insa este gasit de mercenari si decapitat. Capul lui Ali Pasa este dus la Istanbul, iar la Ioannina, pe insula Nissi, acolo unde a fost omorat sultanul, se vad si astazi urmele masacrului. Ioannina este infratit cu orasul Ayia Napa din Cipru, ai carui primi locuitori au fost, in anul 1790, chiar locuitorii orasului Thessaloniki.

Legendele elene ne poarta astfel la Igoumenitsa, superbul oras port, inconjurat de pini si de o vegetatie foarte bogata, la 320 kilometri de Thessaloniki. Aici se mai pot vedea si astazi ruine din vechiul zid al cetatii ce inconjura orasul pe distanta de 2400 metri, turnurile si portile de intrare in oras, precum si un mic teatru antic.

Amfilochia – o bijuterie elena

In golful Amvrakikos, pe cele doua dealuri care coboara pana in Marea Ionica, stau asezate in amfiteatru, precum spectatorii unei piese de teatru, cladirile batrane, incarcate de povesti si amintiri din Amfilochia.

Aceasta bijuterie de oras vorbeste despre o parte mai putin cunoscuta a istoriei elene: aici se opreau pe vremuri caranavele, locul numindu-se in timpul perioadei otomane Karvasaras, iar abia din anul 1908 poarta numele de Amfilochia.

Aici timpul se opreste parca la apusul soarelui, atunci cand imaginea orasului este cea mai frumoasa. Culorile, ce le aseaza razele blande la coborarea sa de pe cer, sunt absolut spectaculoase: un galben pai reflectat in barcile ce stau ancorate la docuri, oranjul cald ce-ti cufunda privirea intr-o imagine desprinsa dintr-o poveste si  fatadele caselor luminate fermecator, cufundate toate intr-o aura rosiatica. Aceasta este imaginea orasului Amfilochia la apus de soare, aparent mereu aceeasi, insa diferita de la o zi la alta, pentru ca aici turistii sunt mereu altii.

Marea la Amfilochia este angelica, valurile sunt atat de line, doar sa simti ca esti aproape de intinderea cea sarata, insa nu te deranjeaza niciodata. O urma de lumina reflectata in albastrul marin, ultimele raze din timpul zilei mangaie parca valurile, ce se lasa singure alintate. Aici paradisul coboara pe pamant, norii coboara si ei din rai doar sa protejeze golful, iar din cand in cand picaturile de ploaie mai cad pe stradutele inguste si vechi din oras, acolo unde locurile de relaxare si cafenele isi asteapta imbietoare turistii de pretutindeni.

Oricine s-ar indragosti de un loc precum Amfilochia, cu faleza de jur-imprejurul golfului, luminata noaptea de felinare romantice, fara nicio balustrada sau avertizare ca pamantul se termina si incepe marea, cea limpede, linistita si frumoasa. Plaja este la fel de intima, in ton cu oraselul, micuta si niciodata aglomerata, mereu cu un loc liber la soare sau la umbra salciilor curgatoare, acolo unde o pereche de indragostiti isi marturiseste iubirea.

Grecii spun despre Amfilochia ca este copia fidela a orasului Thessaloniki, pe cand altii vorbesc despre Amfilochia cum ca ar fi copia orasului Opatija. In ambele cazuri, comparatia este doar relativa, intrucat pentru acest orasel nu exista termen de comparatie. Amfilochia este un loc fermecator si special, iar orice asemanare ar fi de prisos, unicitatea si minunatia acestuia fiind de necomparat.

Calator in lume

Despre orice

Interviuri

Poezie

Vreau sa fiu turist in Romania!

  • Etichete