Vreau sa fiu turist in Romania! – seria continua

“Vreau sa fiu turist in Romania!” au strigat cu ceva timp in urma o familie din Italia, care a tinut neaparat sa petreaca o vacanta in tara noastra. Un grup minunat de 19 italieni, din nordul cizmei, ajung pe meleagurile romanesti, iar eu am placerea sa-i insotesc, sa le arat Transilvania. Nu sunt subiectiva, nici nu-mi iubesc “prea mult” tara, insa Romania are ceva aparte. Si nu este doar impresia mea, ci au spus-o chiar oaspetii mei, dupa ce au vizitat Castelul Bran, Rasnov, Poiana Brasov, Brasov, Sighisoara, Sibiu si Alba Iulia.

Cel mai mult timp l-am petrecut la Alba Iulia, nu doar in orasul minunat al Unirii, dar si in imprejurimi. Pentru ca cel care si-a adus familia si prietenii sa viziteze aceste locuri, Alcide Giacometti, este si cel ce da de lucru din anul 1994 celor peste 1000 de oameni care lucreaza in fabricile sale din judetul Alba: fabrici de incaltaminte de la Zlatna – ROBYDAV, Sebes -DROKER  si Alba Iulia – REKORD, dar  si fabrica de mobila de la Teius – MIRAGIULIA.

Am trait o experienta absolut unica in ziua in care am vizitat aceste fabrici si am vazut prin cate maini trece o pereche incaltaminte pana sa fie purtata. Acum de-abia inteleg si reusesc sa justific pretul pe care il platim pentru astfel de lucruri, vazand cati oameni lucreaza si cata munca migaloasa este in spatele a ceea ce noi numim intr-un cuvant: “pantofi”.

Despre romanii harnici si dedicati pe care i-am intalnit in aceste locuri nu pot sa arat decat respect si toata aprecierea mea pentru munca lor, iar primirea pe care am avut-o in fiecare loc unde acestia isi desfasoara activitatea de zi cu zi a fost mai mult decat emotionanta.

La fabrica de incaltaminte de la Zlatna ne-au intampinat un grup de localnici, imbracati in port popular romanesc, care au cantat si au dansat. Turistii italienii au ramas fara glas la primirea pe care ne-au facut-o romanii, se citea pe chipul lor emotia si respectul, iar ochii tuturor erau in lacrimi. Au urmat apoi fotografiile si imbratisarile de ramas-bun. Despre amintirea acestor momente nu am cuvinte, sunt sigura ca si emotia se va pastra in sufletele italienilor ani buni de-acum incolo.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *