Răsărit de lună din mare, apus de soare în faţa ei…
Curge el lin, iar luna se ridică
Aşa cum curg lacrimi, iar zambete mă ridică pe mine…
Am atins cerul la sărutul tău
Apoi am atins focul, dar tu ai plecat.
Rămân însă scântei…
Şi flăcări vor arde continuu
Căci iubire moartă nu există…
Va sta veşnic aprinsă ea, aşa cum speranţe nu mor
Iar viaţa în doi cu noi va rămâne mereu!
Leave a Reply