Am crescut auzind mereu: “Sa nu treaca nicio zi din viata ta fara sa citesti macar o pagina!”. Pe langa asta, nu trece nicio zi din viata mea fara sa scriu macar cateva randuri. Fericire sau tristete, zambet sau nepasare, bucurie sau rautate, toate starile oamenilor transmit mesaje, cateodata dincolo de cuvinte. Astazi, este de mare exceptie sa poti gasi armonia intre astfel de personaje, toate diferite.
Contrariata de extreme si totodata urand monotonia, ma intreb unde sunt oamenii normali. Si-apoi ma mai intreb: dar oare cine stabileste ceea ce este “normal”?
Ne trezim apoi intrebandu-ne: “ce caut eu aici?” Pai povestea suna cam asa: educat ani la rand sa reusesti sa atingi diverse praguri, pentru a demonsta celor din jur ca tu poti, ai incercat tot timpul sa fi un om normal in fata unei societati mereu in goana, o lume nebuna mereu in criza de timp, cu oameni ce alerga, de multe ori nici ei nestiind pentru ce.
Iata ce am patit eu:
Vazand asa ceva in jurul meu, am invatat ca imi place sa traiesc, nu doar sa exist. Am invatat sa apreciez, sa daruiesc si sa iert. In tot timpul ce a trecut, am invatat sa ofer fara sa cer. Am invatat sa admir, sa ascult, sa pretuiesc si sa respect oamenii din jurul meu. Si uite asa am ajuns sa iubesc!
Este atat de frumos sa te poti bucura neconditionat de fiecare zi! Este minunat sa poti iubi!
Leave a Reply