Am aterizat la Reggio di Calabria, orasul din varful cizmei, acolo unde Italia continentala se termina, iar trecand stramtoarea Messina, ajungi in Sicilia. Insa am preferat sa vad Calabria de aceasta data, care m-a fermecat din prima clipa cand am coborat din avion, cu aerul ei proaspat de mare curata si naturala, chiar usor salbatica.
Sudul este complet diferit de nord, asa auzisem din povesti, asa citisem in cartile de istorie si cultura Italiei, iar Luigi Brazini spunea ca “cei din sud urmaresc sa faca bani pentru a conduce, iar cei din nord, sa conduca pentru a face bani”. Intr-adevar sudul este diferit, insa trebuie sa ajungi in Calabria ca sa poti simti asta. In timp ce nordul Italiei se mandreste cu Catedrale impunatoare si o industrie dezvoltata, sudul inca se mai poate lauda cu peisajele pitoresti si activitatile traditionale ale oamenilor de acolo: agricultura, artizanatul, cultivarea maslinelor, aduse in Italia de vechii greci prima data in Sicilia si aici, in Calabria.
Am plecat din Reggio di Calabria spre Cosenza, pe soseaua de coasta, ce se-nalta deasupra Marii Tireniene, sub stanci colturoase, albe, vegetatie mediteraneana: un peisaj din visul oricarui om indragostit de frumos, de vacanta, de locuri deosebite, acolo unde valurile marii iti stropesc masina si aparatul de fotografiat. Prima oprire este, fara indoiala, la Scilla. De aici putem admira cel mai bine stramtoarea Messina, iar la orizont zarim Sicilia. Urmeaza Palmi, cunoscut pentru muzeul sau etnografic, cu impresionanta colectie de masti de ceramica, si desigur, Tropea, cel mai pitoresc oras de pe coasta, suspendat pe o stanca, la poalele caruia se asterne cea mai frumoasa plaja calabreza. Nu am putut sa nu vizitez centrul vechi al acestui orasel, pentru Catedrala Normanda stralucitoare ca o perla, insa incadrata perfect in atmosfera traditionala, simpla si primitoare a acestui loc.
Amutita de peisajul sudic italian, pasesc in Cosenza, un oras modern si foarte intins, ce inconjoara orasul vechi de pe deal, in mijlocul caruia se afla Catedrala Gotica, o frumoasa constructie ce vegheaza parca orasul vechi, impreuna cu Castelul din varful dealului, de unde privelistea este una deosebita asupra intregii asezari calabreze.
Traversez Calabria spre Marea Ionica, oprindu-ma la San Giovanni in Fiore si la Santa Severina, 2 asezari vechi, vestite pentru traditii ce se mai pastreaza aici si astazi: costumele negre si violet ale femeilor si scoala medievala, si astfel ajung la Crotone, orasul ce merita vizitat pentru amintirea locuitorilor sai anteriori, grecii, care fondeaza asezarea in anul 710 i. Hr. Legenda spune ca la Crotone matematicianul mistic Pitagora a enuntat teoreme si a formulat doctrina reincarnarii.
Si drumul coboara spre Catanzaro, acolo unde hoteluri simple, dar primitoare, cu gazdele lor ospitaliere isi asteapta turistii. Adorm linistita, gandindu-ma la locurile in care ma aflu, incercand sa gasesc o descriere punctuala a Calabriei, cu orasele sale vechi grecesti, cu linia coastei parca pictata intr-un tablou renascentist, dar ma trezesc cu picioarele in nisip, privind un rasarit de soare spectaculos. Si nu, nu era vis, iesirea din hotel spre mare era direct in nisip, si-aici imi savurez aromatul espresso la rasaritul soarelui calabrez.
Leave a Reply