Minarete luminate odata cu apusul soarelui, stradute discrete si intortocheate, care urca si coboara, localuri inghesuite unde miroase a kebap si a tot felul de mirodenii traditionale, arome de narghilea pretutindeni, toate acestea le-am gasit in Istanbul.
Un oras, doua continente, trei imperii
S-au scris de-a lungul timpului milioane de pagini despre Istanbul, un oras deosebit din multe puncte de vedere, singurul oras din lume asezat pe doua continente si istoric vorbind, capitala celor trei imperii: Roman, Bizantin si Otoman.
Patru minarete
Cifra patru in Istanbul ma duce cu gandul mereu la Moscheea Sfanta Sofia, deasupra careia se inalta mistic cele 4 minarete.
Construita in forma pe care o vedem astazi de Imparatul Iustinian, la acea vreme era, de fapt, catedrala. Ulterior, in urma stapanirii otomane, basilica este transformata in moschee, sub indemnul Sultanului Mahomed, cuceritorul Constantinopolului.
Marturii ale trecutului stau astazi admirate de miile de turisti ce pasesc zilnic in Moscheea Sfanta Sofia: mozaicuri impresionante ce-ti taie rasuflarea, decorate in cel mai atent detaliu, isi arata frumusetea dupa mai bine de un mileniu si jumatate.
Moscheea Sfanta Sofia are povesti fascinante. Aici puteti vedea chipul diavolului pe unul dintre peretii de marmura din interior, iar un alt aspect interesant este palma Fecioarei Maria, observata intr-o coloana de marmura paralelipipedica.
Prima catedrala de dimensiuni uriase, primul gigant in stil bizantin, prima moschee imperiala a orasului Istanbul, Biserica Sfanta Sofia a servit drept model pentru urmatoarele moschei ce aveau sa se construiasca mai tarziu in capitala Imperiului Otoman: Moscheea Albastra, Moscheea Suleymaniye, Moscheea Shehzade si Moscheea Rustem Pasha.
Impresionant obiectiv turistic: 916 ani catedrala, 482 ani moschee, iar in anul 1935, la initiativa lui Mustafa Kemal Ataturk, primul presedinte al Turciei, lacasul de cult Sfanta Sofia devine muzeu.
Cinci poduri
Cinci poduri sunt la Istanbul astazi: doua dintre acestea leaga partea europeana de partea asiatica a orasului, iar alte trei poduri traverseaza Cornul de Aur, estuarul unde au fost ancorate de-a lungul timpului navele bizantine, otomane si comerciale. Podul Bosfor, primul pod construit peste stramtoarea ce-i da si numele, este unul impresionant, situat la aproximativ 100 metri deasupra apei, iar Podul Galata este cel mai vechi pod construit peste Cornul de Aur.
Cisterna celor 1001 coloane
Basilica Cisterna, Palatul Scufundat sau Cisterna Scufundata este cea mai mare dintre multele cisterne antice care se afla sub orasul Istanbul. Construita in secolul al VI-lea, in timpul domniei imparatului bizantin Iustinian I, astazi Basilica Cisterna reprezinta unul dintre cele mai impresionante locuri din vechiul Constantinopol. Are doar 336 coloane, insa in apropiere se afla intr-adevar un alt loc asemanator, numarand 1001 coloane, dar care nu se viziteaza.
O plimbare in Basilica Cisterna te intoarce in timp, poate chiar pe vremea zeilor, pentru ca daca strabati intregul traseu te intalnesti cu Meduza. Doua sculputuri provenite din templele romane antice se afla aici, reprezentand-o pe muritoarea al carei par a fost transformat de zeita Atena in serpi, geloasa fiind de iubirea acesteia cu Perseu.In vremea romanilor, in jurul secolului al IV-lea, a existat o basilica deasupra in locul cisternei. Pe-atunci era nu doar un lacas de cult, dar si un centru artistic, comercial si juridic.
Plimbarea in Cisterna Scufundata este extraordinar de placuta: muzica clasica, lumini difuze, povesti cu zei si colturi misterioase.
Istanbul este un oras misterios, un oras al traditiilor si al culturii, atat religioase, cat si culinare. Istanbul este un oras mistic si mereu surprinzator, nu este neaparat exemplul bunului gust mereu, insa are un gust bun intotdeauna.
City Break la Bucuresti? O idee geniala!
Sunt atatea lucruri minunate de vazut in Bucuresti, indiferent de anotimpul in care alegi sa vizitezi acest oras cosmopolit, modern si mereu agitat. Bucuresti este poate singurul oras unde vei intalni cladiri moderne de sticla construite langa monumente istorice, Bucuresti este orasul bisericilor, peste 500 de lacasuri de cult numara capitala Romaniei si Bucuresti este orasul care nu doarme niciodata.
Trebuie sa vizitezi Muzeul Cotroceni si Palatul Parlamentului, ca sa inveti ce a lasat frumos istoria regala si cea comunista pentru aceasta bijuterie din Romania: Bucuresti!
Sigur ca plimbarea pe Calea Victoriei ori pe Bulevardul Magheru este nemaipomenita, iar daca ai un ghid bun vei afla cate ceva despre cele mai vechi hoteluri si restaurante, primele teatre sau locurile de intalnire ale indragostitilor.
Dupa ce vizitezi orasul Bucuresti, recomandarea este: Castelul Peles – la aproximativ 100 km de capitala Romaniei se afla primul castel electrificat din Europa. De asemenea, in anul 1888, Castelul Peles se bucura de incalzire centralizata, care mai functioneaza si astazi. Si nu doar atat! La Peles era folosit aspiratorul la inceput de secol XX.
Nu-ti ramane decat sa ne contactezi si ne ocupam noi de programul tau in Bucuresti, cu cele mai interesante recomandari pentru sejurul tau.Si nu uita ca te afli in tara a carei limba are 1700 ani si, de asemenea, in cea mai bogata tara din Europa in resurse de aur.
Promitem un Citybreak de exceptie la Bucuresti!
carte@alexandralazarescu.ro
0734.10.88.44
Ceramica portugheza sau azulejos
Un element caracteristic al Portugaliei il reprezinta placile ceramice numite azulejos. Denumirea lor provine de la cuvantul arab al-zulayacha, care se refera la niste pietre mici, slefuite, utilizate pentru realizarea mozaicurilor de pe pereti. Renumite in intreaga lume, azulejos constituie mostenirea lasata in urma de mauri. Placile se realizeaza din lut si se acopera cu email colorat. Moda ornarii peretilor cu placute pictate a fost introdusa in secolul al XVI-lea de Manuel I, Regele Portugaliei (1469-1521).
Golf pe malul oceanului
Putini cunosc faptul ca portughezii sunt pasionati de golf. In secolul al XIX-lea, datorita magnatilor britanici, aici a fost deschis primul club pentru iubitorii acestui sport exclusivist. Clubul a fost denumit Porto Niblick, de la numele uneia dintre crosele de golf. In prezent, Portugalia este un adevarat rai pentru practicantii golfului. Aici se afla unele dintre cele mai mari terenuri de golf din Europa. Cel mai adesea turistii aleg terenurile din regiunea Algarve.
Vinul de Porto
Cu totii am auzit de celebrul vin de Porto, aceasta fiind o bautura traditionala in Portugalia, insa putini stiu ca la origine, aceasta a fost o inventie a englezilor. In secolul al XVII-lea, un comerciant englez care transporta vin dulce din Valea Duero s-a hotarat sa il amestece cu brandy, ca sa nu se acreasca. Gustul deosebit le-a placut englezilor si, din acel moment, vinul amestecat cu brandy nu a mai lipsit de pe mesele insularilor. Valoarea vinului este data de modul in care acesta este produs (fermentatie naturala plus circa 20% brandy). Un alt secret vinului de Porto este faptul ca la viile dispuse pe terase se poate ajunge doar pe jos, iar strugurii sunt carati in cosuri mari, purtate pe umeri.
Patria fadourilor
In secolul al XIX-lea, in cartierele sarace ale oraselor aflate pe malul oceanului a aparut un nou gen muzical: fado. In tavernele din port, in cartierele Alfama si Mouraria din Lisabona, au inceput sa se fredoneze cantece despre dragoste, tristete, tradare si destin, in portugheza, desigur. Cu timpul, aceasta muzica a devenit parte integranta a culturii intregii tari. La finalul melodiilor nu se aplauda, cea mai frumoasa recompensa pentru cantaret fiind momentele de liniste si reculegere, atunci cand in sala se asterne tacerea. Cantecele fado sunt interpretate de un solist acompaniat de doua chitare.
Adevaratul gust portughez
Daca n-ar fi fost Henric Navigatorul, care le cerera exploratorilor sa aduca din tinuturile indepartate plante necunoscute, condimente si fructe, bucataria portugheza sigur nu ar fi fost atat de diversificata si unica astazi, Datorita lui Vasco da Gama, pe mesele europenilor au aparut piperul negru, curry-ul si scortisoara. Descoperirile exploratorilor au schimbat pentru totdeauna gustul mancarilor portugheze, Portugalia fiind astazi raiul preparatelor din peste si fructe de mare.
Atena Nordului, orasul pub-urilor, capitala cu cele mai multe strazi inguste sau cotloane, Edinburgh este absolut fascinant. Capitala Scotiei este si unul dintre orasele din Europa cu cele mai multe biserici, o buna parte dintre acestea transformate in cluburi, restaurante sau case private.
Edinburgh este fermecator, toate casele poarta aceeasi culoare, un gri care-ti aminteste de Sherlock Holmes, iar seara casele si strazile sunt luminate intr-un galben difuz, exact ca felinarele secolelor XVIII – XIX.
Iata doar cateva din multele locuri unde poti merge in Edinburgh:
Royal Mile – cea mai veche strada din oras, cu cele mai frumoase magazine autohtone si cele mai vechi pub-uri, toate traditionale, intr-o atmosfera atat de pitoreasca si prietenoasa, primindu-si oaspetii din toata lumea.
Castelul Edinburgh – astrul capitalei scotiene, care vegheaza asupra impejurimilor centrului vechi. Este si cel mai potrivit loc pentru fotografii, orasul de aici se vede magnific. In fiecare an se desfasoara, pe esplanada din fata castelului, cel mai mare festival militar din lume.
Calton Hill – locul de unde se vede cel mai frumos Edinburgh la apus de soare. Toate monumentele asteapta parca sa fie pozate din acest loc. Tot aici se afla si primul observator astronic din Edinburgh, alaturi de monumentul lui Nelson. Si unul din motivele pentru care capitala Scotiei poarta denumirea de Atena Nordului este Parthenonul cu 12 coloane, ridicat pe aceasta colina.
Holyrood Palace – un palat absolut fascinant, cu interioare de poveste. Gasiti aici Apartamentele regale si ruinele capelei Reginei Mary (Mary Queen of Scots). Palatul este resedinta oficiala din Scttia a Reginei Elisabeta II
Britania – yahtul regal unde si-au petrecut luna de miere Printul Charles si Printesa Diana. Se poate vizita aici de la sufrageria regala pana la camerele personalului, cu paturile etajate.
National Portrait Gallery – un muzeu al portretelor extraordinar de interesant si captivant, cu portrete ale personajelor din istoria Scotiei.
Portobello – cea mai apropiata statiune de Edinburgh de la Marea Nordului. O plimbare pe jos pana aici este minunata, prin satul Duddingston, care pastreaza case traditionale vechi de secole, incadrate intr-un pitoresc inedit, chiar perfect in natura deosebita a Scotiei.
Princes Street – strada din Edinburgh cu cele mai multe magazine, perfecta pentru o zi de shopping. Gasiti aici nu doar haine, ci si magazine traditionale cu suveniruri, carti, jocuri si traditionalele carti postale, nelipsite de la britanici la orice eveniment
Rose Street – o alta strada veche din Edinburgh, cu cele mai multe pub-uri. Cu siguranta, in orice moment al zilei v-ati afla, gasiti aici un loc potrivit pentru a savura un fel de mancare sau o bautura traditional scotiana, ori din alta bucatarie. Oferta este foarte variata.
Ordinea 9 Bucket List in Edinburgh este aleatorie, nu m-am putut decide asupra unui singur loc, in schimb aceasta ar putea continua pana la 90 Bucket List in Edinburgh.
Ati vazut vreodata, in acelasi timp, inflorite peste 7 milioane de lalele, narcise si zambile? La Keukenhof, in Olanda, acolo unde primavara se asterne pe mai bine de 32 hectare de campuri acoperite cu flori, oriunde ai privi in jurul tau vezi flori.
Parcul Keukenhof detine si 30 expozitii florale, 7 gradini tematice si peste 100 de opere de arta florala.
Faima Parcului Keukenhof a devenit cu timpul internationala, pentru ca, de peste 60 de ani, acesta este cel mai mare parc floral din lume si, totodata, cel mai vizitat loc din Olanda, in timpul primaverii.
Keukenhof inseamna in traducere “domeniul bucătăriei”, si nu intamplator, ci pentru ca in secolul XV, parcul făcea parte din domeniul Castelului Teylingen și servea drept grădină de legume pentru Gravin Jacoba de Bavaria.
Keukenhof, situat pe la jumatatea distanței dintre Amsterdam și Haga, într-un orașel mic numit Lisse, este cunoscut și ca Grădina Europei.
Perioada optima pentru a vizita Parcul Keukenhof este sfarsitul lunii aprilie si intreaga luna mai.
Nu ma pot hotari niciodata care dintre regiunile tarii noastre este cea mai frumoasa. Insa, cunosc un singur sentiment, oriunde m-as afla aici: Vreau sa fiu turist in Romania!
Asa am inceput Povestea Gorjului impreuna cu invitatii FIJET (Fédération Internationale des Journalistes et Ecrivains du Tourisme) din Bulgaria, Rusia, Slovenia, Croatia, USA, Estonia, Italia, Cehia, Belgia, Spania, Serbia, Suedia, Slovacia si, bineinteles, Romania.
Gazdele noastre ne-au intampinat la intrarea in judetul Gorj cu cozonac, tuica, vin si simbolul Olteniei – paine si sare, despre care se spune ca aduce sanatate si belsug. Am vizitat Manastirea Polovragi, apoi am facut o plimbare superba pe Transpalpina, iar dupa-amiaza am strabatut Axa Brancusi, povestind oaspetilor nostri despre operele marelui sculptor: Masa Tacerii, Aleea Scaunelor, Poarta Sarutului si Coloana Infinitului. La apusul soarelui, a avut loc si deschiderea oficiala a evenimentului, atunci cand in jurul Coloanei Infinitului au fost aprinse si ridicate spre cer lampioane pe care scria: GOLDEN APPLE – BRANCUSI – TG JIU – GORJ.
Au fost patru zile insorite pline de evenimente si vizite deosebite. Am vizitat impreuna cu oaspetii nostri FIJET Casa Memoriala Constantin Brancusi de la Hobita, am participat la Festivalul Raciturilor de la Pestisani, am vizitat Manastirea Tismana si Cheile Sohodolului, iar seara celei de-a doua zi am facut un scurt popas si la Casa Memoriala Maria Apostol.
A urmat cea de-a treia zi in care am vizitat centrul orasului Targu Jiu, Mausoleul Ecaterina Teodoriu si Biserica Sfintii Voievozi, Casa Memoriala Ecaterina Teodoroiu, iar dupa-amiaza ne-am deplasat pe Defileul Jiului catre Manastirea Lainici. Am incheiat ziua cu o vizita deosebita la Muzeul Satului din Curtisoara, cu un popas la Casa Gheorghe Tatarascu.
Vizita in Tinutul Gorjului am incheiat-o in cea de-a patra zi cu intalnirea oficiala in Sala Maura de la Consiliul Judetean, acolo unde Oficialii Judetului si ai Primariei Targu Jiu au primit cu mare drag delegatia FIJET, careia i-au adresat un mesaj subtil si emotionant: “V-am invitat in Gorj sa traiti povestea Gorjului, explorand gradina Carpatilor, cu speranta ca ceea ce ne-a lasat Brancusi merita sa primeasca MARUL DE AUR pentru inedit, originalitate, unicitate si autenticitate.”
Indiferent de preferinţe, de gusturi sau de modul de viaţă, Costa Brava este locul ideal pentru petrecerea vacanţelor. Scăldată în Marea Mediterană, Costa Brava oferă un admirabil peisaj, cu staţiuni clasice, dar în acelaşi timp în pas cu moda, creînd astfel o atmosferă pitorească, cu locurile sale calde şi familiare, unde te simţi turist şi în acelaşi timp localnic de-o viaţă, aici pe teritoriul spaniol.
Fotografiile aduse din această vacanţă nu pot descrie nici măcar jumătate din minunăţia peisajului, din naturaleţea mării în culorile sale unice de la albastru deschis până la verde închis, o paletă de culori, parcă a unui pictor, ce-i la el acasă şi se joacă cu pensula de la Portbou la Blanes. Peisajul este completat de plajele variate, cu nisipul fin roşiatic, galben auriu ori cu albiciosul pietriş. Aici niciodată temperatura nu scade sub zero grade Celsius, nici nu urcă mai sus de 30, pe timpul verii, un motiv în plus pentru a fi catalogată Costa Brava drept locul preferat al turiştilor.
La renumele acestor frumoase locuri contribuie varietatea de peşte din apele sărate ce scaldă divinele statiuni, locuri angelice pline de restaurante pe malul mării, unde se servesc diverse feluri de mâncare tradiţionale spaniole, toate bazate pe peşte proaspat.
Blanes este prima localitate de la sud la nord a Costei Brava, ce numără 31.000 locuitori. Plaja sa cu nisip fin roşiatic este preferată de turişti, străzile sunt curate şi ordonate, iar monumentele istorice merită o atenţie deosebită aici: Biserica Sfânta Maria din secolul 14, Capela Speranţei ori Muzeul de Ceramică. Castelul Feudal se află pe colina Sant Joan, de unde putem admira întreaga staţiune, panorama fiind una cu totul deosebită. În Blanes se mai află şi două gradini botanice: Mar y Murtra şi Pinya Rosa care-şi încântă vizitatorii pe tot parcursul anului cu deosebitele specii mediteraneene şi nu numai.
Un alt important centru turistic astăzi este încântătoarea staţiune Lloret de Mar, numărând mai bine de 110 hoteluri. Iubitorii de soare se pot bucura de plaja lată şi animată, luminată de razele călduroase de la răsărit şi până la apus. Secularii palmieri separă plaja de faleza mereu plină în serile de vară, acolo unde şi la terase sunt ocupate toate scaunele. Turiştii savurează o sangria specifică Spaniei, aici pe malul Mării Mediterane. Lloret de Mar este cunoscută de turiştii tineri pentru faimoasele sale discoteci, ce se întind pe o întreagă stradă, una lângă alta, care mai de care cu oferte mai îmbietoare şi cu o muzică mai atrăgătoare.
Iar dacă te-ai distrat pe plaja din Lloret de Mar şi ai dansat în discoteci până dimineata, atunci urmatoarea zi te poţi relaxa la Tossa de Mar. Bătrâna şi linistita staţiune, cu centrul sau istoric, înconjurat de zidul din secolul 12, îţi oferă un sentiment unic, special şi ireal: parcă ai fi intr-o poveste. Casuţele sunt pictate dintr-un basm, mici şi cochete, încărcate cu flori la geamuri şi pe trepte, iar vegetaţia mediteraneană te transpune într-o alta lume, aici te simţi în paradis. Peisajele, plajele, marea, cele 7 turnuri, resturi ale unei vechi biserici şi ale palatului guvernatorului, datând din secolul 14, toate se împletesc cu savoarea tradiţionalp a acestui oraş marinăresc, ilustrând totodată istoria catalană.
Iar după acest orăşel îndepărtat de realitatea metropolelor cosmopolite urmează o întindere superbă de culoarea smaraldului. Sunt stânci ce coboară până în mare, pline de vegetaţie mediteraneană, un peisaj de-o splendoare unică. Este verdele frunzelor, pătat din loc în loc de culorile florilor arbuştilor ce coboară până în turcoazul mării, unde, de sus, din loc în loc, zăreşti câte o pată albă: bărci ce stau ancorate ori sunt la plimbare pe valurile Mediteranei. Şi peisajul acesta de-a dreptul minunat ne conduce spre Sant Feliu De Gaixols, cel mai mare nucleu urban din Costa Brava, cu cel mai îndrăzneţ port, unde stau ancorate vase ale pescarilor ori ambarcaţiuni de închiriat. Sant Feliu de Guixols este înconjurat de păduri de pin şi stejar ideale pentru drumeţii pe jos sau cu bicicleta. Se organizează aici şi numeroase evenimente pentru turişti: Carnavalul, Festivalul de Muzică şi Teatru Porta Ferrada, întreceri gastronomice şi festivaluri florale. Fiind situat în mijlocul regiunii Costa Brava, Sant Feliu de Guixols are poziţia ideala pentru a explora întreaga zonă.
Tot urcând spre nordul coastei, păşim in S`Agaro, o staţiune de litoral selectă, luxoasă chiar, localizată pe un promontoriu stâncos de pe Costa Brava, între Platja d`Aro şi Sant Feliu de Guixols. Nascută dintr-o initiaţivă privată la începutul anilor 1920, S`Agaro este o destinaţie rafinată şi placută, cu facilităţi de cazare de top, oferind turiştilor săi o plajă aurie, fină, distinsă, înconjurată de marea, de un albastru unic, rocile ce coboară până în nisip şi colinele cu pini şi măslini.
Deşi până nu demult era o localitate de pescari, astăzi Platja d`Aro este o destinaţie dotată cu infrastructură şi facilităţi turistice moderne, reuşind să satisfacă necesităţile culturale, gastronomice şi comerciale ale vizitatorilor. Printre obiectivele turistice în Platja d`Aro se numără Castelul, Muzeul Păpuşilor, Biserica Fanals d`Amunt şi Biblioteca Merce Rodoreda. Oferta culinară este una foarte variată, iar festivalurile de jazz din timpul verii adună aici turiştii din întreaga lume, uniţi de aceeaşi pasiune: muzica.
Palamós este localizat tot în provincia Girona, un fost sat de pescari şi actuală superbă staţiune de litoral, este constituit din 3 sectoare: centrul istoric, partea nouă a oraşului şi zona pescarilor, cu fabricile vechi tradiţionale de plută. Situat pe un cap de tărm cu vedere spre portul înfiinţat în anul 1279 de Regele Petru al II-lea cel Mare, centrul istoric şi-a pastrat aspectul şi structura medievală, iar oraşul modern se întinde de-a lungul golfului Palamós. Plaja de nisip, golfuleţele liniştite şi facilităţile pentru sporturile nautice reprezintă principalele atracţii ale staţiunii, alături de promenada cu baruri şi restaurante. Priveliştea întregii coaste este minunată de la înălţime: de pe masivul Les Gavarres.
Un important centru turistic al coastei îl reperezintă staţiunea Begur, a cărei municipalitate include şi următoarele localităţi: Aigua Blava, Aiguafreda, Esclanyà, Fornells, el Racó, Sa Riera şi Sa Tuna. Această zonă cuprinde un peisaj format din munţi, care coboară până la plajele aurii, cu pini şi vegetaţie tipic mediteraneana. Begur păstrează foarte bine străzile vechi tipice, diversele turnuri şi porţi de intrare în oraş, cetatea fiind foarte bine conservată. Plaja este una dintre cele mai lungi de pe Costa Brava, cu un peisaj al caselor de-a dreptul spectaculos, multe dintre ele fiind construite chiar în piatra, coborând direct la mare. Legenda spune că din acest ţinut au plecat cuceritorii care au colonizat insula Ibiza.
Cadaqués se numără printre ultimele staţiuni de pe Costa Brava înaintea graniţei cu Franţa. Micul orăşel are un aspect deosebit de romantic şi pitoresc: marea clistalină, bărcile pescarilor pe plaja din prundisul albicios, casele vechi văruite şi foarte bine conservate pe strădutele pietruite şerpuind, toate vegheate de Biserica Veche din deal. Cadaqués deţine un loc special şi în artă, orăşelul boem şi satele din jur fiind un loc preferat pentru perioada verii de mari artişti ca Salvador Dalí sau Pablo Picasso.
Magnifica Costa Brava se termină la Portbou, ultimul oraş catalan situat chiar în apropiere de graniţa cu Franţa, cu o îndelungată tradiţie de sat pescaresc, iar astăzi staţiune modernă. Cu plajele încântătoare şi liniştite, Portbou al Spaniei este echivalentul staţiunii Cerbère, a Frantei. Şi de-aici urcam spre o altă coastă, plajele şi peisajele spaniole devin franţuzeşti, sangria este înlocuită de vinul regiunii Languedoc-Roussillon, vinul din localitatea Banyuls sur Mer fiind recunoscut drept cel mai bun, acela despre care se spune că are o aromă unică. Dar de-aici deja va începe o nouă altă poveste.
Singurul oras divizat din lume, povestea a doua culturi: Nicosia!
Nicosia este capitala Ciprului din secolul XII. Astazi este singurul oras divizat din lume, impartit de “linia verde” intre sudul controlat de guvernul cipriot si nordul insulei, ocupat de catre turci din anul 1974. Cipriotii o numesc Lefkosia, minunata lor capitala, care gazduieste astazi doua culturi diferite, doua religii diferite, doua clase sociale diverse.
Partea preferata a orasului este centrul istoric, teritoriu cipriot astazi, foarte pitoresc, cu spatii pietonale, piatete, cafenele si localuri traditionale, toate pline de farmec si personalitate. Si pentru ca eu am nimerit in Cipru tocmai in luna mai, la Nicosia domnea pretutindeni un miros imbietor de flori: iasomie, castani si macese, un amestec de parfumuri florale ametitor, astfel incat sa completeze peisajul unic al acestui oras, unde, cu doar un singur pas facut in plus, treci granita din partea greaca in partea turca. Doar atentia sa nu-ti lipseasca, ai nevoie de viza, pe o foaie special primita de la vamesii care stau si numara turistii ce trec in Nicosia turceasca, iar apoi, au grija ca revenind in partea sudica, sa aiba foaia cu viza de intrare, pentru a putea fi primiti inapoi, in Nicosia cipriota.
Vizita capitalei Ciprului incepe cu Poarta Famagusta, care gazduieste Centrul Cultural Municipal al oraşului, cu un program variat de expoziţii. La mică distanţă de aici se află Bastionul Podocatoro în interiorul căruia se află Monumentul Libertăţii, inaugurat în 1973 şi care marchează independenţa faţă de Marea Britanie. Vizita continua cu Muzeul Etnografic, Muzeul de Artă Bizantină şi Catedrala Agios Ioannis construită în 1662, pe locul unei vechi abaţii benedictine, care astazi conservă fresce din secolul al XVIII-lea. Plimbarea pe jos, pe stradutele inguste si curate ale Nicosiei, este una foarte placuta, la umbra palmierilor si arborilor mediteraneeni parfumati. Admirand casele vechi, cu balcoanele frumos ornate, pline de colorate flori, ramanem uimiti ca, la parterul cladirilor, inca mai functioneaza vechile ateliere ale mestesugarilor, neschimbate si pastrand traditii de secole: textile, piele, ceramica, artizanat, bijuterii de argint ori gablonturi.
Si mergand pe strada Ledra, cu magazine pe stanga si pe dreapta, localuri traditionale si taverne imbietoare in stil grecesc, la un moment dat trecem punctul de frontiera si pasim in Republica Turca a Ciprului de Nord. Prima oprire va fi, fara indoiala, la Moscheea Buyuk Han, un loc foarte aglomerat si permanent plin de turisti. Aici se poate savura o delicioasa cafea turceasca preparata la nisip impreuna cu o tradionala placinta cu carne. Vizita continua spre Moscheea Selimye, cel mai important lacas de cult al turcilor din Cipru. Constructia este deosebita: o moschee in stil gotic. Pentru ca initial in anul 1210 incepe constructia unei catedrale, urmand ca in anul 1571 orasul sa fie cucerit de catre turci, care distrug o parte din simbolurile si ornamentele crestine, insa pastreaza structura in stil gotic, la care adauga arhitectura de moschee. Iar astazi, unica moschee in stil gotic, cu ornamente crestine, dar lacas de cult musulman, poarta numele de Moscheea Sfanta Sofia.
Nicosia este singurul oras din lume divizat, Nicosia este povestea a doua culturi diverse: orient si occident, Nicosia este locul unde se infrunta doua religii diferite, unde musulmanii si crestinii locuiesc practic in acelasi oras, insa despartiti de „linia verde”, o legenda, un paradox, un mit ce va domni inca multi ani de-acum inainte, sau cel mai simplu: Capitala unei insule exclusiviste: Cipru.
Legenda spune ca un batran tatar olog si orb pe numele de Tekir, a ajuns impreuna cu magarul sau pe malul actualului lac Techirghiol, acolo unde s-au cufundat in noroiul mirositor. S-au chinuit ore-n sir sa iasa din locul cu pricina si mare a fost insa mirarea si bucuria batranului cand, iesind din lac, si-a dat seama ca ochii sai puteau distinge din nou o geana de lumina, iar picioarele sale, de multa vreme neputincioase, incepusera sa-l asculte. Cat despre inteleptul sau magarus, plagile urate de pe spate i se vindecasera, iar corpul sau parca traia o noua tinerete. Aflandu-se despre aceasta vindecare, puhoi de oameni au ajuns pe malul acestui lac, denumit Techirghiol, dupa numele batranului tatar Tekir.
Marturii istorice atesta faptul ca Techirghiol a fost locuit inca din neolitic. Cercetarile arheologice efectuate de Vasile Parvan , incearca sa stabileasca trecutul acestor regiuni, inca din anul 1924. Dobrogea reprezinta leaganul de formare al poporului roman, cunoscut fiind faptul ca aceasta regiune era locuita de romani, fapt dovedit si odata cu gasirea monezilor din acea perioada, aici la Techirghiol. Inca din acea vreme erau cunoscute si proprietatile terapeutice ale namolului.
Pentru ca tot am amintit cateva aspecte istorice, Dobrogea s-a unit pentru prima data cu Tara Romaneasca sub domnia lui Mircea cel Batran, in anul 1388, iar la jumatatea secolului urmator, Dobrogea intra deja sub ocupatie otomana.
Prima mentiune documentara a asezarii Techirghiol dateaza din anul 1560, atunci cand Sultanul Suleyman Magnificul il anunta pe domnitorul Moldovei: “de acum inainte vom intalni numele acestei asezari sub Tekfür-köy sau Tekfür-golü” (in limba turca: Tekfür = vargat si köy/golü = lac).
Au urmat apoi primele informatii scrise legate de efectele terapeutice ale lacului si namolului de la Techirghiol, datand din anul 1854. Comandantul otoman Said Pasa poposeste in tabara militara de la Techirghiol unde face mai multe bai cu namol, dupa sfaturile bastinasilor. Surprins, remarca efecte miraculoase in ceea ce priveste bratul sau bolnav.
Odata cu Razboiul de Independenta, la 1 decembrie 1878, trupele romane intra in Dobrogea, ceea ce reprezinta si alaturarea acestei provincii Romaniei. Mihail Kogalniceanu este cel care cumpara pamant si imobile in jurul lacului si care a construit si o fantana publica in localitate, iar la Tuzla a ridicat capela ortodoxa. Iar Mircea Eliade se numara printre persoanele de seama ce veneau la Techirghiol. Parintii sai detineau din anul 1906 o casa de vacanta aici – Vila Claudia.
Personalitati de seama ale romanilor sunt legate de acest loc unic al Romaniei: Constantin Tanase construieste la Techirghiol “Sanatoriu pentru artisti”: Vila Scena, contribuie financiar la cladirea Caminului Cultural si la constructia Bisericii Sf. Ilie. Jean Constantin s-a nascut in anul 1928 la Techirghiol intr-o familie de mici negustori. In anii ’20 erau oaspeti de vara, aici, Cezar Petrescu si Tudor Arghezi, impreuna cu familiile, iar Ionel Teodoreanu a scris o parte din romanele sale la Techirghiol, unde venea vara cu familia.
Au urmat apoi cateva momente istorice importante pentru Techirghiol. Hagi Pandele, primul hotel si stabiliment de bai reci in Techirghiol, se deschide in anul 1891. In anul 1894, Ministerul Agriculturii si Domeniilor vinde Societatii de binefacere Eforia Spitalelor Civile din Bucuresti 100 ha la marginea lacului. Aceasta reprezinta si primul pas in constiuirea satiunii balneare din preajma lacului. Se pun bazele a ceea ce mai tarziu va deveni Techirghiol-Eforie si apoi localitatea de astazi Eforie Nord.
Drumul de la Constanta la Techirghiol se facea intr-o ora si jumatate cu tramcarul sau cu trasura. Aici era popasul/hanul de la Agigea, renumit pentru apa sa rece si restaurantul destul de bine dotat al fratilor Teodorescu. Dupa razboiul de independenta, unul dintre cei care cumpara pamanturi la Techirghiol este Ion Movila, care depune eforturi coplesitoare pentru a crea o statiune balneara in partea de sud a lacului, ceea ce-i si reuseste, si care initial se va numi Techirghiol-Movila, apoi Carmen Sylva, iar mai tarziu Eforie Sud.
In anul 1900 incepe extractia namolului terapeutic la Techirghiol si tot in acea perioada este construit si Primul Cazino din aceasta zona. Anii razboiului au marcat Techirghiolul si economia sa, insa de la 1920, capacitatile turistice si balneare ale localitatii se maresc continuu, in acest an fiind inaugurat Sanatoriul Clement Popescu, iar in anul 1923, Sanatoriul Speranta, care avea camera de lux. Restaurantul Zori de Zi isi deschide portile pentru turistii anilor `20, cu conducere de la Capsa din Bucuresti, orchestra proprie, bucatarie romaneasca, vinuri din pivnita proprie si gratar special.
Tot in aceasta perioada lacul era strabatut de vaporase si salupe care faceau curse intre Techirghiol Sat si Techirghiol Sat Movila sau Plaja Noua. Se inaungureaza debarcaderul din techirghiol si cursele de barci pe lac, alaturi de clasicele excursii.
Cercetarile medicale in domeniul balneologiei sunt sprijinite in mod deosebit de stat si gasesc un mediu prielnic la Techirghiol. In anul 1928 are loc Congresul international de talasoterapie la Bucuresti si la Techirghiol.
La Techirghiol troneaza Monumentul Eroilor, inaugurat in anul 1931, in piata “General I. Dragalina”, in memoria celor ce si-au dat viata in razboiul 1916 – 1918 (cunoscut fiind faptul ca Techirghiol si imprejurimile au platit tributul cu 176 de cazuti).
Traseul propus are aproximativ 400 kilometri, insa informatiile sunt atat de stufoase si interesante, incat drumul pare chiar scurt, iar o singura zi insuficienta pentru frumusetile acestei tari.
Prima oprire este la Ruse. Acest oras pastreaza o serie de evenimente din istoria Bulgariei, fiind de altfel si un centru universitar important si cel mai mare port la Dunare al Bulgariei. Primul ziar bulgaresc, prima nava de metal din Europa, prima statie meteo, primul lift, primul film proiectat, prima rafinarie de ulei, toate bulgaresti, sunt doar cateva din momentele istorice petrecute la Ruse. Impresionanta aici este Biserica Sfanta Treime, o biserica ingropata, construita pe vremea cand Bulgaria se afla sub dominatia otomanilor. Si pentru a nu fi mai inalta decat vreo alta cladire turceasca ori moschee, bulgarii au ales sa o construiasca in pamant. Traversam Parcul Libertatii, pana la Monumentul Libertatii, construit din donatiile locuitorilor, simbolul orasului, ridicat in cinstea eroilor ce si-au dat viata pentru Independenta Bulgariei in Razboiul Ruso-turc. Aproape intodeauna centrul orasului Ruse este gol si linistit, stilul neoclasic pastrat de cladiri gasindu-si aici locul perfect.
Drumul continua catre Manastirea Basarabov, acolo unde au fost gasite moastele Sf Dimitrie cel Nou. 48 de trepte ne conduc in Biserica actuala, unde se afla Icoana Sf Dimitrie cel Nou, in picioare, in jurul caruia sunt 10 scene din viata acestuia, ce descriu in limba romana minunile si faptele deosebite ale Sfantului. La picioarele Sf Dimitrie cel Nou se afla si un fragment din moastele acestuia, mai exact o falanga.
In drumul catre Veliko Tarnovo, cea mai scurta oprire, doar pentru fotografii, este la Podul Belenski de la Byala. Stilul renascentist l-a facut celebru de-a lungul timpului, fiind singurul astfel de pod de pe teritoriul Bulgariei. Podul cu arcade de piatra de la Byala a fost decorat cu basoreliefuri cu animale, fiind adeseori asemanat cu Podul din Cordoba ori cu Ponte Vecchio din Florenta, inima renasterii italiene. Imediat dupa pod, pe partea dreapta se poate vedea padurea de pe dealuri, defrisata in forma numarului 1300. Acest decor silvic s-a nascut in anul 1932, atunci cand Bulgaria a sarbatorit 1300 de ani de la fondarea Bulgariei Mari, din anul 632.
La doar o ora de aici se afla orasul Veliko Tarnovo, una dintre cele mai vechi asezari umane din Europa. Poposim in capitala medievala a Bulgariei o jumatate de zi, pentru a descoperi minunatiile acestui oras. Stradutele din Cartierul Merstesugarilor sunt atat de inguste, serpuind printre casele asezate in amfiteatru, iar aici totul este pitoresc, atmosfera pastreaza aerul medieval din vremea cand Veliko Tarnovo a fost Capitala Bulgariei (1185-1393), capitala celui de-al doilea Imperiu Bulgar. Personajele istorice care s-au remarcat in aceasta perioada sunt, fara indoiala, cei trei frati: Ioan, Petru si Ionita Caloian, alaturi de Ioan Asan al II-lea. Acestia transforma cetatatea Tsaravetsului, care atinge apogeul in timpul domniei dinastiei Asanestilor, ce s-a intins pe 11 generatii. Urcam prin vechea cetate, pana in varful dealului, pentru a vizita si Patriarhia, repictata intr-un stil modern unic, poate usor agresiv fata de picturile intalnite in bisericile bizantine ori in cateralele gotice. Si coboram apoi la poalele cetatii, iesim prin cele 3 randuri de porti, sa ne asezam strategic pentru a savura spectacolul de lumina si sunet. Odata cu lasarea serii, incepand cu 22 martie (Ziua Orasului Veliko Tarnovo), pret de 15 minute, Cetatea ofera vizitatorilor si un spectacol absolut superb, aproape imposibil de descris in cuvinte.
Veliko Tarnovo este intr-adevar fascinant, asezat pe malurile raului Yantra, este si una dintre cele mai vizitate destinatii din Europa de Est, pastrandu-si atmosfera medievala si aerul romantic, minunat si coplesitor.
