Adorm sa te visez in noapte
Iubirea sa ti-o cant in soapte.
E dragoste si-o nebunie
Tot ce-mi daruiesti tu mie.
Adorm ca-n vis sa te-ncalzesc
Si langa tine sa zambesc!
Am crescut auzind mereu: “Sa nu treaca nicio zi din viata ta fara sa citesti macar o pagina!”. Pe langa asta, nu trece nicio zi din viata mea fara sa scriu macar cateva randuri. Fericire sau tristete, zambet sau nepasare, bucurie sau rautate, toate starile oamenilor transmit mesaje, cateodata dincolo de cuvinte. Astazi, este de mare exceptie sa poti gasi armonia intre astfel de personaje, toate diferite.
Contrariata de extreme si totodata urand monotonia, ma intreb unde sunt oamenii normali. Si-apoi ma mai intreb: dar oare cine stabileste ceea ce este “normal”?
Ne trezim apoi intrebandu-ne: “ce caut eu aici?” Pai povestea suna cam asa: educat ani la rand sa reusesti sa atingi diverse praguri, pentru a demonsta celor din jur ca tu poti, ai incercat tot timpul sa fi un om normal in fata unei societati mereu in goana, o lume nebuna mereu in criza de timp, cu oameni ce alerga, de multe ori nici ei nestiind pentru ce.
Iata ce am patit eu:
Vazand asa ceva in jurul meu, am invatat ca imi place sa traiesc, nu doar sa exist. Am invatat sa apreciez, sa daruiesc si sa iert. In tot timpul ce a trecut, am invatat sa ofer fara sa cer. Am invatat sa admir, sa ascult, sa pretuiesc si sa respect oamenii din jurul meu. Si uite asa am ajuns sa iubesc!
Este atat de frumos sa te poti bucura neconditionat de fiecare zi! Este minunat sa poti iubi!
Am avut placerea sa conduc un grup de turisti italieni, care fac parte din Asociatia de Flora si Fauna din Italia, sa le arat unele din cele mai frumoase locuri din Romania.
Am inceput cu manastirile cele mai cunoscute si mai apropiate de Bucuresti: Manastirea Curtea de Arges, loc in care i-am cucerit cu legendele acestui lacas de cult unic si Manastirea Cozia, asezata ca o regina pe raul Olt, care completeaza peisajul fabulos din aceasta zona.
De la Curtea de Arges la Cozia am traversat Subcarpatii Vilcei si am oprit autocarul intr-un sat traditional din Oltenia, acolo unde taranii ne-au intampinat ca pe niste oaspeti de pret. Ne-au adus crengute de visini incarcate cu visine, iar turistii italieni s-au fotografiat cu taranii romani si cu casele acestora. Au mancat dude proaspete, culese atunci din pom si au fotografiat berzele cu puii, din cuiburile asezate pe stalpii de pe marginea drumului.
Am vizitat impreuna orasul Sibiu, o bijuterie a Transilvaniei, au fost cuceriti bineinteles de Muzeul Brukental si de colectiile de arta din interior, dar si de centrul istoric al acestui oras. Ne-am plimbat mai bine de o ora in Piata Mare, Piata Mica, am traversat Podul Minciunilor si am ajuns in Piata Huet. Cei mai curajosi s-au urcat in Turnul Ceasului si au fotografiat panorama orasului de la inaltime.
Urmatorul oras vizitat a fost Sighisoara, pe care oaspetii mei l-au numit “Sibiu in miniatura”, iar zona cetatii au comparat-o cu centrul orasului Praga. Brasov le-a placut la fel de mult, Biserica Neagra, impresionanta ca de fiecare data si Prima scoala romaneasca, acolo unde s-au asezat cu totii in bancile din vechea sala de clasa a lui Anton Pann si s-au fotografiat, aducandu-si aminte cum au trecut zeci de ani de cand erau intr-o sala de clasa pentru a invata carte.
Am vizitat impreuna Castelul Bran si Castelul Peles, le-am povestit legende si i-am introdus in atmosfera regala, astfel ca nu erau foarte hotarati ca vor sa mai plecam spre Delta Dunarii sau sa ramanem in Transilvania. Romania i-a cucerit definitiv si de departe este mult mai sus decat tot ceea ce se spune si se scrie despre tara noastra.
Ultimele 3 zile le-am petrecut in Delta Dunarii, un loc absolut unic in toata lumea, nu doar in Romania. Este locul unde oamenii sunt simpli si primitori, calzi si buni, calmi si prietenosi. Am vazut pelicani, lebede, rate, cormorani, toate pasarile la ele acasa. Ne-am plimbat cu barca printre nuferi, galbeni si albi, am ajuns pe canale intre stuf, dadeam la o parte cu mana stuful, sa putem trece cu barca. Un loc absolut de vis!
Ce au spus turistii italieni despre Romania? Le-a placut enorm! Vin din nou sa vada Bucovina si Maramures, au fost cuceriti de cultura noastra, de disponibilitatea si amabilitatea hotelierilor, de mancarea noastra atat de buna si bine gatita. S-au indragostit de legendele Romaniei si de istoria acestei tari, trecuta prin multe peripetii. “Peisajul este minunat si unic, locurile sunt pitoresti, iar oamenii sunt deosebiti.”- asa mi-au multumit pentru vacanta in Romania.
Am vizitat 29 de tari, printre care si Romania. Ma pregatesc de tara cu numarul 30 si nu reusesc sa ma hotarasc la ea, pentru ca imi doresc ceva cu totul deosebit. Mi-ar fi placut sa vad 29 tari fara Romania, iar ROMANIA sa fie cea de-a 30-a tara: deosebita, speciala, pitoreasca, calda si frumoasa! Aici ma regasesc si aici sunt ACASA!
Ma consider un om fericit, pentru ca vad lumea, este cel mai frumos lucru si aici sunt cele mai frumoase amintiri. Calatorind inveti sa iubesti, calatorind inveti sa ierti, calatorind inveti ca niciodata nu esti prea departe de cei dragi, daca ei iti sunt cu adevarat dragi. Iar emotia de a reveni acasa, de fiecare data, este incomensurabila. De fiecare data cand trec frontiera inapoi ACASA, atunci cand pasesc din nou in TARA MEA, respir deja altfel.
Fiecare loc, fiecare tara, fiecare popor si fiecare om, de altfel, are povestea sa. Asa cum si eu am povestea mea, care care o voi impartasi celor ce-mi citesc blog-ul si revista, pentru ca fara voi, toti cei care ma sustineti si ma apreciati, nu as fi atat de fericita si implinita asa cum sunt astazi!
De aceea va scriu aici: www.travelmagazine.ro toate povestile pe care le aflu din locurile in care calatoresc, povesti aflate de la localnici sau de la ghizii destinatiilor respective. Iar aici: www.alexandralazarescu.ro va mai dezvalui cate putin din povestea mea.
Cu mare drag, ca de fiecare data cand ma adresez voua,
Alexandra
Muzica ta ma invaluie-n visare
Acolo-ti gasesc privirile si atingerile
Dansez in vis in ritmul tau
Savurand uimita fiecare vers.
Nu incetez nicio clipa sa te privesc
Sa-ti admir zambetul si ochii
Dansez tot mai lipita de tine
Uitand ca sunt de fapt in vis.
Traseul propus are aproximativ 400 kilometri, insa informatiile sunt atat de stufoase si interesante, incat drumul pare chiar scurt, iar o singura zi insuficienta pentru frumusetile acestei tari.
Prima oprire este la Ruse. Acest oras pastreaza o serie de evenimente din istoria Bulgariei, fiind de altfel si un centru universitar important si cel mai mare port la Dunare al Bulgariei. Primul ziar bulgaresc, prima nava de metal din Europa, prima statie meteo, primul lift, primul film proiectat, prima rafinarie de ulei, toate bulgaresti, sunt doar cateva din momentele istorice petrecute la Ruse. Impresionanta aici este Biserica Sfanta Treime, o biserica ingropata, construita pe vremea cand Bulgaria se afla sub dominatia otomanilor. Si pentru a nu fi mai inalta decat vreo alta cladire turceasca ori moschee, bulgarii au ales sa o construiasca in pamant. Traversam Parcul Libertatii, pana la Monumentul Libertatii, construit din donatiile locuitorilor, simbolul orasului, ridicat in cinstea eroilor ce si-au dat viata pentru Independenta Bulgariei in Razboiul Ruso-turc. Aproape intodeauna centrul orasului Ruse este gol si linistit, stilul neoclasic pastrat de cladiri gasindu-si aici locul perfect.
Drumul continua catre Manastirea Basarabov, acolo unde au fost gasite moastele Sf Dimitrie cel Nou. 48 de trepte ne conduc in Biserica actuala, unde se afla Icoana Sf Dimitrie cel Nou, in picioare, in jurul caruia sunt 10 scene din viata acestuia, ce descriu in limba romana minunile si faptele deosebite ale Sfantului. La picioarele Sf Dimitrie cel Nou se afla si un fragment din moastele acestuia, mai exact o falanga.
In drumul catre Veliko Tarnovo, cea mai scurta oprire, doar pentru fotografii, este la Podul Belenski de la Byala. Stilul renascentist l-a facut celebru de-a lungul timpului, fiind singurul astfel de pod de pe teritoriul Bulgariei. Podul cu arcade de piatra de la Byala a fost decorat cu basoreliefuri cu animale, fiind adeseori asemanat cu Podul din Cordoba ori cu Ponte Vecchio din Florenta, inima renasterii italiene. Imediat dupa pod, pe partea dreapta se poate vedea padurea de pe dealuri, defrisata in forma numarului 1300. Acest decor silvic s-a nascut in anul 1932, atunci cand Bulgaria a sarbatorit 1300 de ani de la fondarea Bulgariei Mari, din anul 632.
La doar o ora de aici se afla orasul Veliko Tarnovo, una dintre cele mai vechi asezari umane din Europa. Poposim in capitala medievala a Bulgariei o jumatate de zi, pentru a descoperi minunatiile acestui oras. Stradutele din Cartierul Merstesugarilor sunt atat de inguste, serpuind printre casele asezate in amfiteatru, iar aici totul este pitoresc, atmosfera pastreaza aerul medieval din vremea cand Veliko Tarnovo a fost Capitala Bulgariei (1185-1393), capitala celui de-al doilea Imperiu Bulgar. Personajele istorice care s-au remarcat in aceasta perioada sunt, fara indoiala, cei trei frati: Ioan, Petru si Ionita Caloian, alaturi de Ioan Asan al II-lea. Acestia transforma cetatatea Tsaravetsului, care atinge apogeul in timpul domniei dinastiei Asanestilor, ce s-a intins pe 11 generatii. Urcam prin vechea cetate, pana in varful dealului, pentru a vizita si Patriarhia, repictata intr-un stil modern unic, poate usor agresiv fata de picturile intalnite in bisericile bizantine ori in cateralele gotice. Si coboram apoi la poalele cetatii, iesim prin cele 3 randuri de porti, sa ne asezam strategic pentru a savura spectacolul de lumina si sunet. Odata cu lasarea serii, incepand cu 22 martie (Ziua Orasului Veliko Tarnovo), pret de 15 minute, Cetatea ofera vizitatorilor si un spectacol absolut superb, aproape imposibil de descris in cuvinte.
Veliko Tarnovo este intr-adevar fascinant, asezat pe malurile raului Yantra, este si una dintre cele mai vizitate destinatii din Europa de Est, pastrandu-si atmosfera medievala si aerul romantic, minunat si coplesitor.
