Singurul oras divizat din lume, povestea a doua culturi: Nicosia!
Nicosia este capitala Ciprului din secolul XII. Astazi este singurul oras divizat din lume, impartit de “linia verde” intre sudul controlat de guvernul cipriot si nordul insulei, ocupat de catre turci din anul 1974. Cipriotii o numesc Lefkosia, minunata lor capitala, care gazduieste astazi doua culturi diferite, doua religii diferite, doua clase sociale diverse.
Partea preferata a orasului este centrul istoric, teritoriu cipriot astazi, foarte pitoresc, cu spatii pietonale, piatete, cafenele si localuri traditionale, toate pline de farmec si personalitate. Si pentru ca eu am nimerit in Cipru tocmai in luna mai, la Nicosia domnea pretutindeni un miros imbietor de flori: iasomie, castani si macese, un amestec de parfumuri florale ametitor, astfel incat sa completeze peisajul unic al acestui oras, unde, cu doar un singur pas facut in plus, treci granita din partea greaca in partea turca. Doar atentia sa nu-ti lipseasca, ai nevoie de viza, pe o foaie special primita de la vamesii care stau si numara turistii ce trec in Nicosia turceasca, iar apoi, au grija ca revenind in partea sudica, sa aiba foaia cu viza de intrare, pentru a putea fi primiti inapoi, in Nicosia cipriota.
Vizita capitalei Ciprului incepe cu Poarta Famagusta, care gazduieste Centrul Cultural Municipal al oraşului, cu un program variat de expoziţii. La mică distanţă de aici se află Bastionul Podocatoro în interiorul căruia se află Monumentul Libertăţii, inaugurat în 1973 şi care marchează independenţa faţă de Marea Britanie. Vizita continua cu Muzeul Etnografic, Muzeul de Artă Bizantină şi Catedrala Agios Ioannis construită în 1662, pe locul unei vechi abaţii benedictine, care astazi conservă fresce din secolul al XVIII-lea. Plimbarea pe jos, pe stradutele inguste si curate ale Nicosiei, este una foarte placuta, la umbra palmierilor si arborilor mediteraneeni parfumati. Admirand casele vechi, cu balcoanele frumos ornate, pline de colorate flori, ramanem uimiti ca, la parterul cladirilor, inca mai functioneaza vechile ateliere ale mestesugarilor, neschimbate si pastrand traditii de secole: textile, piele, ceramica, artizanat, bijuterii de argint ori gablonturi.
Si mergand pe strada Ledra, cu magazine pe stanga si pe dreapta, localuri traditionale si taverne imbietoare in stil grecesc, la un moment dat trecem punctul de frontiera si pasim in Republica Turca a Ciprului de Nord. Prima oprire va fi, fara indoiala, la Moscheea Buyuk Han, un loc foarte aglomerat si permanent plin de turisti. Aici se poate savura o delicioasa cafea turceasca preparata la nisip impreuna cu o tradionala placinta cu carne. Vizita continua spre Moscheea Selimye, cel mai important lacas de cult al turcilor din Cipru. Constructia este deosebita: o moschee in stil gotic. Pentru ca initial in anul 1210 incepe constructia unei catedrale, urmand ca in anul 1571 orasul sa fie cucerit de catre turci, care distrug o parte din simbolurile si ornamentele crestine, insa pastreaza structura in stil gotic, la care adauga arhitectura de moschee. Iar astazi, unica moschee in stil gotic, cu ornamente crestine, dar lacas de cult musulman, poarta numele de Moscheea Sfanta Sofia.
Nicosia este singurul oras din lume divizat, Nicosia este povestea a doua culturi diverse: orient si occident, Nicosia este locul unde se infrunta doua religii diferite, unde musulmanii si crestinii locuiesc practic in acelasi oras, insa despartiti de „linia verde”, o legenda, un paradox, un mit ce va domni inca multi ani de-acum inainte, sau cel mai simplu: Capitala unei insule exclusiviste: Cipru.
“Evacuaţi oraşul nou, turişti din toate colţurile lumii şi localnici ciprioţi deopotrivă în 3 săptămâni” a fost mesajul armatei turceşti în anul 1974 vis-a-vis de tot ce însemnă pe atunci floarea ce tocmai se deschisese într-o linişte şi armonie nepamânteană: Famagusta!
Hoteluri luxoase în amfiteatru, cu toate geamurile dând la mare, la frumos pastelata Mediterană, cu nuanţe calde şi de poveste, primeau zeci de mii de turişti. Perla Ciprului, mereu arhiplină începând cu anii `60, a adunat emoţii şi clipe splendide din milioanele de zile de vacanţă ale turiştilor din toată lumea, ce veneau aici să-şi petreacă concediul.
Până într-o singură zi din 1974, când turcii, după termenul de 3 săptămâni dat ciprioţilor, ocupă toată coasta, distrugând luxul, împreună cu 9000 de oameni despre care nici astăzi nu se mai ştie nimic. Şi astăzi, Famagusta încă mai aşteaptă o hotărâre: teritoriu turcesc ori cipriot.
Oraşul cel nou doarme, cufundat într-un coşmar continuu din anul 1974, a pierdut 9000 de oameni, la invazia turcilor. Astăzi, teritoriul este înconjurat de sârmă ghimpată într-un perimetru de câţiva kilometri, în care zac, printre frunzele palmierilor uscaţi şi neatinşi de 37 de ani, hotelurile luxoase devenite acum ruine, iar plaja cu nisip fin auriu de altădată este scufundată în marea, care îşi loveşte valurile de geamurile lipsă ale recepţiilor impunătoare, decorate cu cele mai bune cristaluri.
În mijlocul perimetrului stau maşinile de expoziţie din magazinele rămase neatinse din `74, obiecte decorative şi suveniruri pentru turiştii ce vizitau Coasta Famagustei, veniţi aici din toată lumea, spre o destinaţie de vacanţă unică, luxoasă şi epatantă la acea vreme.
Oraşul Fantomelor aşteaptă ziua cand va fi trezit la viaţă, iar sutele de hoteluri ce se întind pe malul mării, pe o distanţă de 5-6 kilometri, îşi mai aşteaptă încă turiştii. Sălile de dans, unde astăzi cresc cactuşi înalţi, ori invadate de frunzele palmierilor necurăţaţi de zeci de ani, suspină după muzica ce le ţinea treze până la răsăritul soarelui, şi apoi tot treze până la apus.
Şi totul este cufundat într-un somn profund, oraşul doarme, bântuit de amintiri şi emoţii.
