Ceramica portugheza sau azulejos
Un element caracteristic al Portugaliei il reprezinta placile ceramice numite azulejos. Denumirea lor provine de la cuvantul arab al-zulayacha, care se refera la niste pietre mici, slefuite, utilizate pentru realizarea mozaicurilor de pe pereti. Renumite in intreaga lume, azulejos constituie mostenirea lasata in urma de mauri. Placile se realizeaza din lut si se acopera cu email colorat. Moda ornarii peretilor cu placute pictate a fost introdusa in secolul al XVI-lea de Manuel I, Regele Portugaliei (1469-1521).
Golf pe malul oceanului
Putini cunosc faptul ca portughezii sunt pasionati de golf. In secolul al XIX-lea, datorita magnatilor britanici, aici a fost deschis primul club pentru iubitorii acestui sport exclusivist. Clubul a fost denumit Porto Niblick, de la numele uneia dintre crosele de golf. In prezent, Portugalia este un adevarat rai pentru practicantii golfului. Aici se afla unele dintre cele mai mari terenuri de golf din Europa. Cel mai adesea turistii aleg terenurile din regiunea Algarve.
Vinul de Porto
Cu totii am auzit de celebrul vin de Porto, aceasta fiind o bautura traditionala in Portugalia, insa putini stiu ca la origine, aceasta a fost o inventie a englezilor. In secolul al XVII-lea, un comerciant englez care transporta vin dulce din Valea Duero s-a hotarat sa il amestece cu brandy, ca sa nu se acreasca. Gustul deosebit le-a placut englezilor si, din acel moment, vinul amestecat cu brandy nu a mai lipsit de pe mesele insularilor. Valoarea vinului este data de modul in care acesta este produs (fermentatie naturala plus circa 20% brandy). Un alt secret vinului de Porto este faptul ca la viile dispuse pe terase se poate ajunge doar pe jos, iar strugurii sunt carati in cosuri mari, purtate pe umeri.
Patria fadourilor
In secolul al XIX-lea, in cartierele sarace ale oraselor aflate pe malul oceanului a aparut un nou gen muzical: fado. In tavernele din port, in cartierele Alfama si Mouraria din Lisabona, au inceput sa se fredoneze cantece despre dragoste, tristete, tradare si destin, in portugheza, desigur. Cu timpul, aceasta muzica a devenit parte integranta a culturii intregii tari. La finalul melodiilor nu se aplauda, cea mai frumoasa recompensa pentru cantaret fiind momentele de liniste si reculegere, atunci cand in sala se asterne tacerea. Cantecele fado sunt interpretate de un solist acompaniat de doua chitare.
Adevaratul gust portughez
Daca n-ar fi fost Henric Navigatorul, care le cerera exploratorilor sa aduca din tinuturile indepartate plante necunoscute, condimente si fructe, bucataria portugheza sigur nu ar fi fost atat de diversificata si unica astazi, Datorita lui Vasco da Gama, pe mesele europenilor au aparut piperul negru, curry-ul si scortisoara. Descoperirile exploratorilor au schimbat pentru totdeauna gustul mancarilor portugheze, Portugalia fiind astazi raiul preparatelor din peste si fructe de mare.
Parcul Natural Arrábida, rezervatie naturala a Portugaliei, este inclus in Patrimoniul Mondial Unesco, detinand atat peisaje frumoase, unice si pitoresti, scaldate in Oceanul Atlantic, cat si minunatii subterane de exceptie. Daca iti petreceti vacanta in sudul Portugaliei, in zona Lisabonei sau Faro, trebuie neaparat ca o zi sa o dedici acestei minuni a naturii: Arrábida, declarat parc natural din anul 1976.
Parcul Natural Arrábida se intinde de la Palmela pana la Sesimbra, intre cele 2 castele ce vegheaza padurile de eucalipt si palmieri, care se intind de pe crestele stancilor pana la plajele ce coboara la Oceanul Atlantic. Traseul pe varful muntilor este absolut senzational, poate fi facut cu masina, pe jos sau cu bicicleta. Pe o parte a muntilor avem privelistea oceanului, plajele cu un nisip de exceptie, auriu si foarte fin, iar pe cealalta parte se zareste Ponte Vasco da Gama si Ponte 25 de Abril, care leaga Lisabona de aceasta minunata zona verde a Portugaliei.
Ponte Vasco da Gama este cel mai lung pod din Europa, cu lungimea de 17,2 kilometri si a fost inaugurat in anul 1998 cu ocazia implinirii a 500 de ani de cand Vasco da Gama a descoperit Indiile, iar Ponte 25 de Abril are o lungime de aproximativ 2,3 kilometri, uneste orasele Almada si Lisabona si a fost inaugurat in anul 1966, constructia sa fiind gata cu 6 luni mai devreme, initial apreciindu-se a fi terminata in 4 ani. Peisajul este completat de Cristo Rei, statuia lui Iisus ce vegheaza tinutul portughez. Iar in fundalul peisajului se vad, de pe crestele Arrábidei, colinele pe care se intinde Lisabona, cu amestecul de vechi si nou, aglomeratia de cartiere si cladiri in jurul stradutelor inguste cu trepte, lifturi, funiculare, elevatoare si tramvaie, cu totul diferit de minunatiile oraselelor mici din imprejurimi, farmecul castelelor cu un aer medieval portughez, ce-ti aminteste de cei ce candva cucereau lumea, plecau de la Torre de Belém, spre a descoperi noi intinderi de pamant ce le luau apoi sub stapanirea lor.
Arrábida este o zona atat de frumoasa, curata si pitoreasca, la poalele careia se astern fermecatoarele plaje cu nisip fin si auriu, cum este Portinho da Arrábida sau plajele Galapos, iar din loc in loc, printre padurile mereu verzi de pin, eucalipt si palmieri se zareste cate un castel sau o manastire, si acestea spectaculoase. In estul parcului natural se intinde Setúbal, un oras linistit pe malul Oceanului Atlantic cu un centru medieval tipic: stradute inguste, pietruite, cu magazine la parterul caselor, iar din loc in loc cate un portocal inflorit.
Parfumul florilor de portocal invaluie tot acest tinut, livezile sunt pline tot timpul anului, atat de flori cat si de fructe, iar daca vrei sa gusti adevarata savoare portugheza, opreste-te la una dintre casutele din zona, bate la poarta si implineste-ti visul: aici poti culege cate portocale doresti, in timp ce si mananci fructele direct din pom, iesi din livada, le cantaresti si le platesti. Fructe proaspat culese cu o deosebita savoare, un gust aparte si o aroma ce o poti gusta doar aici: la Arrábida.
Torre de Belém este punctul de plecare al turului nostru. De aici plecau navigatorii spre a descoperi noile teritorii, ce mai apoi urmau a le stapani.
Pe faleza amenajata pe malul raului Tejo ajungem la Monumentul Descoperirilor, unde se poate urca cu un lift pentru a admira panorama frumoasa a zonei. De aici se traverseaza un pasaj subteran catre Mosteiro dos Jerónimos, construita la dorinta regelui Manuel I, unde se afla si mormantul lui Vasco da Gama. Specific acestei catedrale este constructia coloanelor, unice in lume, sculptate in forma funiilor marinaresti, parca impletite. Manastirea este o constructie spectaculoasa si ea, cu o curte interioara superba si elemente arhitecturale si decorative tipice arhitecturii maure. Torre de Belém si Mosteiro dos Jerónimos apartin Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.
Autobuzul 28 strabate toata zona de Belém pana la Praça do Comércio, unde coboram pentru o plimbare in Orasul de Jos sau Baixa. Este o zona minunata, cu cladiri perfect aliniate, stradute inguste care urca ori coboara, cafenele, magazine si celebrele si delicioasele pastelaria, patiseriile traditionale portugheze. Ne plimbam pe jos pe Avenida de Liberdad, pana la Elevador de Santa Justa, liftul proiectat de Raul Mesnier de Ponsard, inginer nascut in Porto din parinti francezi, si ucenicul lui Gustave Eiffel. Constructia liftului a inceput in 1900 si a fost finalizata in 1902, initial a functionat pe baza de motor cu aburi, ca mai apoi in anul 1907, liftul sa functioneze pe curent electric. Ajungem la Bairro Alto, de unde Lisabona se vede de sus, in toata splendoarea ei, iar aici ii putem numara colinele, cea mai inalta fiind cea pe care se gaseste Castelo São Jorje.
Si nu poti veni o zi in Lisabona fara sa te urci in celebrul tramvai 28, care face turul zonelor vechi ale capitalei portugheze. Ne plimbam aproape o ora, admirand de pe scaunele de lemn, in bataia curentului de la geamurile deschise, farmecul unic intalnit doar aici: strazi abrupte, aglomeratie, localnici la colt de strada povestind cu siguranta o zi din viata lor, casele apropiate, unite intre ele de sforile pline cu rufe. Si asa ajungem in Alfama, cel mai vechi cartier al Lisabonei, cu strazi inguste si pitoresti, singurul cartier care a supravietuit marelui incendiu din anul 1755, care a distrus aproape tot orasul. Ne plimbam pe jos pe stradutele pline de localuri unde se canta Fado si ne putem opri oriunde sa savuram un pranz cu specific portughez, incantat de o muzica traditionala pe masura.
Dupa pranz vizitam Catedrala Santa Maria Maior (Sé de Lisboa), apoi luam acelasi autobuz 28 spre zona noua a orasului Lisabona si coboram la Oceanarium. Aici o cladire imensa, spectaculoasa, impartita in 4 incaperi imense, fiecare dintre acestea reprezentand cate un ocean al lumii, ne invita parca a o vizita. Iar in mijlocul constructiei gigant, un acvariu extraordinar de mare si animat: rechini, pisici de mare, pinguini si bancuri intregi de pesti, toti stateau la fotografii, incantati de vizitatorii Oceanariumului.
Acesta este si punctul de plecare al telecabinei, cu traseul Oceanarium – Torre Vasco da Gama. Traseul dus-intors dureaza 30 de minute si este de-a dreptul sublim: esti suspendat deasupra apei, stalpii de sustinere calca direct in raul Tejo, iar de sus poti savura intreaga panorama a orasului: podurile de peste rau, ambarcatiunile de la mal, obiectivele vizitate initial pe jos, orasul cel nou, chiar si un vas de croaziera ce tocmai a acostat aici.
Toata Lisabona straluceste intr-un apus de soare absolut spectaculos, atunci cand ziua dispare putin cate putin, pentru a aprinde toate luminile orasului, ce noaptea il transforma intr-o adevarata feerie. Pozele nu pot descrie nici un sfert din adevaratul gust al Lisabonei noaptea, sunt mii si mii de beculete, care evidentiaza fiecare obiectiv si care te introduc pur si simplu intr-o alta lume, poate mai efervescenta decat aceea din cursul zilei, o lume de poveste.
