A fost odata o fata frumoasa, pe numele ei Io, o tanara din Cetatea Argos, preoteasca in Templul Zeitei Hera si nimeni alta decat fiica Zeului Raurilor Inachus.
Se spune ca Zeus se indragosteste de Io si o rapeste pe aceasta, ducand-o sub o perdea de nori starnita special de Stapanul Zeilor, pentru a nu fi vazuti de Hera iubindu-se.
Hera insa banuieste iubirea dintre cei doi, iar atunci, Zeus dandu-si seama de istetimea sotiei sale, o transforma pe Io intr-o junica alba, pentru a o proteja.
Hera, capricioasa din fire, ii cere lui Zeus in dar tocmai junica aceea alba, pe care o zareste alergand in voie, adica pe Io, pe care i-o incredinteaza lui Argos, un monstru cu 100 de ochi.
Zeus afla rautatea facuta de Hera, sotia sa, si din dragoste pentru Io, iubita sa, porunceste lui Hermes sa-l omoare pe Argos pentru a o elibera astfel pe fata cea frumoasa de care era atat de indragostit.
Io scapa de aceasta data, insa Hera tot nu-i da pace fetei, trimite un taun pe urmele acesteia. Fricoasa, Io fuge de taun si strabate astfel tot tarmul Marii Ionice de astazi, care ii poarta numele.
Io ajunge apoi in Egipt, acolo unde Zeus o preschimba din nou in om. Regele Egiptean Osiris este uimit de frumusetea fetei, se indragoste de iubita lui Zeus si o cere de sotie. Astfel Io devine Regina Isis a Egiptului.
Marea Ionica este componenta a Marii Mediterane, fiind situata intre Sudul Italiei si Vestul Greciei. Sicilia este limita dintre Marea Ionica si Marea Mediterana, iar Marea Ionica comunica cu Marea Egee prin Golful Corint si Canalul Corint.
Insulele Marii Ionice: Corfu, Lefkada, Kefalonia, Ithaca si Zakynthos apartin Greciei si ofera turistilor destinatii ideale de petrecere a vacantei.
Fiskardo este satul traditional din insula Kefalonia, ce pastreaza casele si localurile neatinse, fiind singurul ramas intreg dupa cutremurul devastator din anul 1953, cutremur care a distrus majoritatea asezarilor din Insulele Marii Ionice.
Numele de Fiskardo este adaptarea numelui lui Roberto d’Altavilla (duce al regiunilor Puglia, Calabria si Sicilia intre anii 1059 si 1085), numit si Roberto Giuskardo, invadatorul si cuceritorul zonei de nord a insulei Kefalonia, erou important in istoria elena, ce a murit in Kefalonia in anul 1085. Pe atunci localitatea se numea Panormos, care in traducere inseamna “portul sigur”. Astazi Fiskardo este cel mai nordic port al insulei si a devenit si unul dintre cele mai populare din Marea Ionica, insa pastradu-si totodata pitorescul si autenticitatea.
Fiskardo este nemaipomenit pentru vacante linistite si romantice, fiind situat chiar in mijlocul naturii. Portul este absolut deosebit, cu ambarcatiuni dornice de a-si plimba turistii in golfurile din zona, adevarate bijuterii pentru suflet. Si tot Fiskardo este nemaipomenit si pentru cumparaturi: magazine dragalase de suveniruri, dar nu numai. Aici gasiti si magazine italienesti, fiind un loc popular pentru locuitorii Italiei si accesibil acestora din punct de vedere al transportului.
Sabbia este un magazin absolut deosebit, cu obiecte vestimentare de calitate, majoritatea din in si alte materiale naturale, toate produse in Italia. De asemenea, posete foarte frumoase si accesorii potrivit pentru orice ocazie puteti gasi aici, toate de bun gust, exact in stilul italian bine cunoscut, fin si totodata evidentiat prin eleganta si rafinament. Sabbia este foarte aproape de port, pe o straduta umbrita de florile traditionale ale insulei Kefalonia, care seamana cu florile de hartie, mov la culoare sau roz, adeseori curgatoare, la majoritatea caselor din asezarile insulei.
Fiskardo a ramas si va purta mereu statutul de oglinda Kefaloniei, pentru ca evidentiaza perfect aceasta insula: traditional si natural, pitoresc si autentic, un colt din Grecia ce-si pastreaza traditiile, educatia si principiile.
Insulele Ionice sunt considerate cel mai fertil si mai verde arhipelag grecesc. Pe coasta de vest a Greciei, asternute intr-o apa de un turcuaz unic, stau insulele principale, alaturi de care exista si multe alte insulie nelocuite, acolo unde peisajul este intr-adevar pitoresc si virgin.
Kefalonia este cea mai mare insula din Marea Ionica, urmata de Corfu, Zakynthos, Lefkada, Itaca si Paxos. Printre insulitele nelocuite se numara Antipaxos si Meganissi, dar si grupuri de insule mici, precum Strofadele.
Arhipelagul Insulelor Ionice a fost locuit de grecii antici, de romani, de bizantini, venetieni, francezi si britanici, fiecare dintre acestia lasandu-si amprenta asupra traditiilor si arhitecturii, insa pastrand autenticitatea si traditionalul grecesc aici. Cele mai bine conservate traditii si obiceiuri, atat culinare, cat si peisagistice, sunt pastrate in Insulele din Marea Ionica.
Corfu, cu orasul sau vechi este un amestec de fortarete impozante, strazi pietruite, piete elegante si un port aglomerat. Corfu Town este cel mai mare oras medieval din Grecia, iar distantele dintre atractii sunt scurte si usor de strabatut. Simbolul capitalei Kerkyra este Palatul Frourio, vechea fortareata construita in secolul XVI. Rotonda Maitland a fost construita pentru a comemora viata lui Sir Thomas Maitland, primul guvernator britanic al Insulelor Ionice, iar Biserica Agios Spiridon este cea denumita astfel, dupa patronul insulei Corfu; Sfantul Spiridon, ale carui ramasite se odihnesc aici.
Paxos este insula ce se afla la sud de Corfu si este acoperita de cranguri intregi de maslini. Gaios, capitala sa aglomerata, are un port plin de taverne, unde va puteti relaxa in timp ce priviti yahturile. In golf se mai afla doua insulite: fortificata Agios Nikolaos si Panagia, cu un dig natural. Paxos are o coasta neregulata, presarata cu golfulete si sate pescaresti, precum Longos si Lakka. Satul Magazia este faimos pentru apusurile sale.
Lefkada, insula mica si muntoasa, este acoperita cu paduri de pin si chiparos. Capitala, cu acelasi nume, Lefkada, este legata de continent prin doua poduri, Cladirile sale au fost reconstruite dupa un cutremur devastator, in 1948, folosindu-se de aceasta data metale colorate. Cele mai populare locuri sunt Vasiliki si Nydri, precum si plaja Porto Katsiki. In larg, in apropiere de Lefkada se afla si insulitele Meganissi, Madouri si Sparti.
Itaca este faimoasa datorita operelor lui Homer si se crede ca a fost caminul legendarului rege Odiseu. Are un peisaj contrastant, cu munti si stanci la vest si paduri bogate si golfuri cu pietricele in partea de est. Capitala insulei Itaca, Vathy, are cladiri cu o arhitectura traditionala, cu vedere spre unul dintre cele mai pitoresti porturi din lume. Alte atractii sunt Piso si Aetos, unde se spune ca a fost palatul lui Odiseu si faimosul port Frikes.
Zakynthos este o adevarata comoara a naturii, cu munti inalti, semeti, acoperiti de paduri intregi de chiparosi si plaje superbe, dintre care cele mai faimoase sunt Navagio si Laganas, in sud. Capitala agitata, Zakynthos, a fost reconstruita in stilul venetian initial, dupa ce a fost distrusa in cutremurul din 1953. Dintre atractii puteti vizita Pesterile Albastre, frumoasele stanci erodate de mare.
Antipaxos este o insula satelit mica, aflata in sudul insulei Paxos, cu o populatie de cel mult 60 de persoane. Este un adevarat refugiu paradisiac, cu plaje aurii si ape turcuaz, printre care se numara cele mai frumoase plaje: Vrika, adapostita de un golf ferit si Voutoumi, in apropiere de aceasta. Accesul pe insula se poate face cu barca din Gaios. Specific insulei Antipaxos este vinul din struguri locali, produs aici.
Kefalonia este, insa, cea mai mare insula din arhipelag, muntoasa si verde, cunoscuta pentru podgoriile, izvoarele subterane, pesterile si coasta sa negerulata. Despre Golful Myrtos se spune ca este cel mai fotografiat loc de pe insula, turcuazul acestuia fiind dat de pietricele albe, care stralucesc in soare. Pesterile Sami din Kefalonia sunt un obiectiv la fel de vizitat ca si golful, existand in Sami o retea extraordinara de izvoare subterane si pesteri. Impresioneaza aici marea pestera Drogarati, despre care se crede ca dateaza de peste 1 milion de ani, pestera cu sute de stalagmite si stalactite, cu o acustica foarte buna si un sistem de iluminatie deosebit de creativ.
Insulele din Marea Ionica sunt parca impartite pe categorii de vacanta, astfel ca, in functie de sejurul dorit, sigur i s-ar potrivi fiecarui tip de turist cate cel putin o insula din acest arhipelag de poveste si incarcat de legende.
Ce poate fi mai pitoresc, intr-un oricare colt al lumii, decat o plimbare printre localnici, admirand locuri cu adevarat deosebite si unice. Am traversat cu ferry-boat-ul din Pelopones, de la Killini la Poros, in sudul insulei Kefalonia, un port mic, asezat sub dealuri de un verde ce doar aici il regasesti. Este un verde natural, intretinut de ploile primavaratice ale insulei. Iar din Poros am inchiriat o masina, in care muzica era programata pe radio grecesc. Nici nu visam la altceva, decat la o plimbare deasupra marii, cu geamurile deschise de tot, insotita de minunata muzica greceasca. Aceasta te face efectiv sa dansezi cu masina pe serpentinele turului propus pentru o zi in Kefalonia.
Plecarea din Poros este intr-adevar speciala: pe o parte a soselei se afla hotelurile si casele pitoresti, incarcate de flori: leandru de diverse culori, de la alb-roze si pana la rosu aprins, iar de cealalta parte a soselei se afla marea, care iti aduce valurile aproape pana in curte.
De la Poros si pana la Skala sunt doar cativa kilometri, pe un drum construit pana acolo unde marea a permis acest lucru, pentru ca si aici valurile ajung pana la sosea. Este atat de pitoresc traseul, iar din Marea Ionica, din loc in loc se mai iveste cate o stanca. Nici macar fotografiile nu pot descrie in intregime sentimentul de a fi in Kefalonia. Skala este o statiune atractiva, puteti vedea aici ruinele vechiului oras, distrus la cutremurul din 1953 (cutremur ce a devastat toate insulele Marii Ionice) si Vila Romana cu mozaicuri bine conservate.
Iar o zi in Kefalonia trebuie sa aiba neaparat si cateva ore de plaja. Una dintre cele mai frumoase plaje este Lourdas Beach. Petreceti cateva ore aici, plaja este absolut fermecatoare. Drumul este unul cu totul aparte: prin livezi de maslini si citrice, pe sub bolte de leandru, toate asezate pe muntii ce coboara pana in Marea Ionica, iar de sus, din diferite puncte de belvedere, se zaresc plajele Kefaloniei. Unele late si intinse, altele mai inguste si mai intime, insa toate de o naturalete ce nu o intalnesti decat in aceasta insula: cea mai mare din Arhipelagul Ionic, muntoasa si verde, cunoscuta pentru podgoriile, izvoarele subterane si pesterile sale, dar si pentru lacurile de sub pamant ce se gasesc aici.
Si dupa cateva ore de plaja intr-un loc de poveste din Kefalonia, continuati-va drumul spre Argostoli, capitala insulei, un orasel pitoresc si in acelasi timp cosmopolit si animat. Piata centrala, Plateia Vallianou, este mereu plina, iar o dupa-amiaza in Argostoli, cu o cina traditional pescareasca la apus de soare, incheie perfect ziua.
Aceasta este Kefalonia: traditional si natural, pitoresc si autentic, un colt din Grecia ce-si pastreaza traditiile, educatia si principiile. Un localnic spunea ca cei mai loiali greci traiesc in Kefalonia, fiind familisti si etici kefalonezii. Tot in Kefalonia inca mai gasiti acele plaje despre care doar ati citit ori le-ati vazut in fotografii.
Fortareata Agia Mavra este un exemplu splendid de arhitectura militara medievala, construita in forma hexagonala si cu 7 bastioane, pe o suprafata de 4,5 hectare, atat pe uscat, cat si in Marea Ionica.
Pe locul unde astazi domneste frumoasa fortareata, candva a existat Templul Zeitei Afrodita si tot aici a fost gasit si un fragment dintr-o sculptura, infatisand chipul Zeitei Frumusetii. Partea centrala a castelului de aparare a fost construita in secolul XIV, de catre Giovanni Orsini, care primeste in administratie Insula Lefkada, atunci cand se insoara cu fiica lui Nicefor I, despot al Epirului la acea vreme. o suprafata de 4,5 hectare, atat pe uscat, cat si in Marea Ionica.
Construind aici fortareata, Giovanni dorea sa protejeze insula de atacurile piratilor si ale altor inamici. Astfel, acesta muta si capitala insulei aici si o denumeste Agia Mavra, dupa Biserica Agia Mavra din interiorul fortaretei.
Legenda spune ca Biserica Agia Mavra a fost fondata de napoletani, care la secolul XIV stapaneau aceste zone, fiind denumiti si “duci de Lefkada”. Biserica Agia Lavra este foarte bine conservata, iar in fiecare an pe data de 3 Mai are loc aici o slujba cu totul speciala, cu ocazia zilei Fortaretei Agia Mavra, ce-si intampina toti oaspetii, chiar la intrarea in insula.
Initial a fost construita ca si cetate de aparare, cu timpul Fortareata Agia Mavra a devenit punct de intrare in Insula Lefkada, iar astazi obiectiv turistic cautat si apreciat. Castelul este pustiu, inconjurat de apa de jur imprejur, iar in zilele cand marea este calma si linistita, fortareata se oglindeste foarte frumos in Marea Ionica, mereu limpede si cristalina.
Am aterizat la Reggio di Calabria, orasul din varful cizmei, acolo unde Italia continentala se termina, iar trecand stramtoarea Messina, ajungi in Sicilia. Insa am preferat sa vad Calabria de aceasta data, care m-a fermecat din prima clipa cand am coborat din avion, cu aerul ei proaspat de mare curata si naturala, chiar usor salbatica.
Sudul este complet diferit de nord, asa auzisem din povesti, asa citisem in cartile de istorie si cultura Italiei, iar Luigi Brazini spunea ca “cei din sud urmaresc sa faca bani pentru a conduce, iar cei din nord, sa conduca pentru a face bani”. Intr-adevar sudul este diferit, insa trebuie sa ajungi in Calabria ca sa poti simti asta. In timp ce nordul Italiei se mandreste cu Catedrale impunatoare si o industrie dezvoltata, sudul inca se mai poate lauda cu peisajele pitoresti si activitatile traditionale ale oamenilor de acolo: agricultura, artizanatul, cultivarea maslinelor, aduse in Italia de vechii greci prima data in Sicilia si aici, in Calabria.
Am plecat din Reggio di Calabria spre Cosenza, pe soseaua de coasta, ce se-nalta deasupra Marii Tireniene, sub stanci colturoase, albe, vegetatie mediteraneana: un peisaj din visul oricarui om indragostit de frumos, de vacanta, de locuri deosebite, acolo unde valurile marii iti stropesc masina si aparatul de fotografiat. Prima oprire este, fara indoiala, la Scilla. De aici putem admira cel mai bine stramtoarea Messina, iar la orizont zarim Sicilia. Urmeaza Palmi, cunoscut pentru muzeul sau etnografic, cu impresionanta colectie de masti de ceramica, si desigur, Tropea, cel mai pitoresc oras de pe coasta, suspendat pe o stanca, la poalele caruia se asterne cea mai frumoasa plaja calabreza. Nu am putut sa nu vizitez centrul vechi al acestui orasel, pentru Catedrala Normanda stralucitoare ca o perla, insa incadrata perfect in atmosfera traditionala, simpla si primitoare a acestui loc.
Amutita de peisajul sudic italian, pasesc in Cosenza, un oras modern si foarte intins, ce inconjoara orasul vechi de pe deal, in mijlocul caruia se afla Catedrala Gotica, o frumoasa constructie ce vegheaza parca orasul vechi, impreuna cu Castelul din varful dealului, de unde privelistea este una deosebita asupra intregii asezari calabreze.
Traversez Calabria spre Marea Ionica, oprindu-ma la San Giovanni in Fiore si la Santa Severina, 2 asezari vechi, vestite pentru traditii ce se mai pastreaza aici si astazi: costumele negre si violet ale femeilor si scoala medievala, si astfel ajung la Crotone, orasul ce merita vizitat pentru amintirea locuitorilor sai anteriori, grecii, care fondeaza asezarea in anul 710 i. Hr. Legenda spune ca la Crotone matematicianul mistic Pitagora a enuntat teoreme si a formulat doctrina reincarnarii.
Si drumul coboara spre Catanzaro, acolo unde hoteluri simple, dar primitoare, cu gazdele lor ospitaliere isi asteapta turistii. Adorm linistita, gandindu-ma la locurile in care ma aflu, incercand sa gasesc o descriere punctuala a Calabriei, cu orasele sale vechi grecesti, cu linia coastei parca pictata intr-un tablou renascentist, dar ma trezesc cu picioarele in nisip, privind un rasarit de soare spectaculos. Si nu, nu era vis, iesirea din hotel spre mare era direct in nisip, si-aici imi savurez aromatul espresso la rasaritul soarelui calabrez.
Destinatia distractiilor, dar in acelasi timp locul peisajelor spectaculoase, dat de falezele inalte si apele albastre si limpezi, Zakynthos este insula cu plaje si turisti nonconformisti, ce isi ascunde istoria in valurile Marii Ionice ce o scalda, la doar 17 kilometri de portul Killini din Peloponez.
Zakynthos era numita in anii `60 insula serenadelor, a poeziei si a operelor muzicale, iar astazi acea atmosfera s-a transformat intr-una moderna, de distractie, insula fiind populata de tot mai multe baruri si discoteci, tot mai numeroase locuri pentru distractie. Cea mai sudica insula din Marea Ionica, Zakynthos, este locul unde oricine se simte tanar, indiferent de varsta, pentru ca aici zumzetul si forfota nu inceteaza nicio clipa.
Insula a fost descoperita de Zakynthos, fiul lui Dardanos, regele Troiei, a fost stapanita apoi de Ulise, ocupata de-a lungul timpului de macedonieni, romani, britanici, venetieni, francezi, napoletani, turci care au stapanit-o si au influentat-o in dezvoltarea sa, lasandu-si amprenta asupra culturii, arhitecturii si a stilului de viata. Au urmat apoi cotropitorii moderni : Napoleon (1797), rusi si turci (1799-1807), Imperiul Francez (1807-1814), britanicii (1814-1864) si, in sfarsit, la 21 mai 1864, insulele grecesti din Marea Ionica s-au unit sub steagul Greciei.
Zakynthos ocupa un loc important in cultura elena, imnul national “Oda Libertatii” fiind scris de poetul national al Greciei, Dionysios Solomos, originar din aceasta insula. De asemenea, in capitala insulei, la muzeul ce-i este dedicat, se afla o bucata de lemn provenita dintr-un arbore de pe dealul Strani, din apropiere. Sub acest arbore in luna mai a anului 1833, poetul a scris versurile poeziei ce avea sa devina mai apoi “Imnul Libertatii”. Si pentru ca dorinta lui Solomos a fost ca fiecare grec din lume sa stie cel putin o strofa din scrierea sa, convins si de faptul ca poezia este destinata nu doar elitei, ci intregului popor, poetul foloseste limba populara, si nu greaca clasica in marea sa creatie.
De asemenea, Muzeul Bizantin din Zakyntos este mai interesant decat multe altele, datorita faptului ca centrul scolii ionice de pictura a fost tocmai in aceasta insula in secolele 17-18. Impresionant este faptul ca pictorii acestei scoli abordau chipurile sfintilor intr-un mod extrem de realist, care la acea vreme parea revolutionar, cu precadere in ochii criticilor.
Capitala insulei, orasul Zakyntos, aproape ca a fost sters de pe fata pamantului la cutremurul din 1953, dar a fost ulterior reconstruit, incercandu-se cu destul de mult succes reacrearea stilului sau original. Promenada frumoasa de la malul marii atrage turistii, alaturi de multimea de barci pescaresti imprastiate printre marile vapoare si feriboturi. Iar in spatele acestui peisaj scaldat de valurile Marii Ionice, urca stradutele umbroase, pline de magazine si incarcate de povesti de amor venetiene, caci ei au fost stapanii insulei intre anii 1484 si 1797, lasandu-si amprenta placut vizibila si astazi.
Fara indoiala, cele mai vizitate obiective sunt Pesterile Albastre, din estul Capului Schinari, Parcul National Zante cu rezervatia de broaste testoase Caretta-Caretta si spectaculoasa plaja Navagio, simbolul insulei Zakyntos, vestita pentru nisipul de un alb stralucitor si apa limpede si turcuaz.
