Se scurg picături de ploaie pe geam
Iar frunze zboară nebune
Sunt pomii culcaţi la pământ
Şi păsări ce zac zgribulite.
Or fi ele lacrimi infinite ce se scurg
Sau gânduri ce zboară nevinovate
O fi un suflet ce stă neclintit
În dorinţe rămase veşnic aprinse?
Zâmbeşti şi-apoi plângi
Aşa cum scrii iar apoi ştergi
Apari în vis dar dimineaţa dispari
Ai urla de fericire dar totuşi stai mut!
Leave a Reply