Trec orele repezi ale zilelor unei vieti fara sa stii cand anii se scurg. Te trezesti din timp in timp intrebandu-te ce zi este sau cati ani oare mai ai de trait in aceasta lume. Te intrebi daca nu cumva se va termina totul inainte de asfintit, ca sa nu ajungi sa vezi apusul singur, caci jumatatea ti-e departe de azi.
Urmarit de umbre si amintiri, ce trecutul nu le vrea doar pentru el, eziti sa savurezi clipa prezentului, uimit de sentimente ce inca mai sunt vii.
N-ai uitat nici acum primele intalniri, saruturi si priviri, mangaieri suave sub luna cea plina in nopti de vara calduroase, asa erau verile cand eram copii, aproape la fel de cald ca ziua, doar ca soarele se ascundea, sa lase indragostitii sa-si traiasca iubirile in ungherele naturii. Inconjurati de greieri ce-si canta vara, va jurati iubire vesnica, ani si ani din viata asta, si-n vieti ce vor veni, printesa ti-e ea de-acum o viata, iar tu ei tot print. Martore va sunt broscutele la juraminte sincere cu lacrimi ce curg de fericire, obrajii uzi-i saruti si iti cobori buzele mai tot mai jos.
Leave a Reply