ULTIMELE ARTICOLE
2012 a fost pentru mine un an absolut minunat. Am zambit, am ras, am iertat, am ascultat, am primit si am daruit, toate acestea in clipe superbe sau in locuri spectaculoase. Mi-am propus ca in fiecare an ce trece sa vizitez o tara noua, in afara de cele unde deja m-am plimbat, astfel ca in aprilie 2012 am avut privilegiul de a vedea Portugalia: Lisabona cu stradutele ei inguste, statiunile de la Oceanul Atlantic, Parcul Natural Arrabida, Sanctuarul Fatima, pesteri, Castelul Tomar si o multime de alte locuri pitoresti, care mi-au ramas in suflet pentru totdeauna.
Si a urmat luna iunie 2012. Sarbatoarea Rusaliilor am petrecut-o pe litoralul bulgaresc, la Nisipurile de Aur, impreuna cu prietenii, timp de o saptamana. Si nu stiam atunci ce avea sa urmeze: o adevarata excursie pe Taramul Zeilor, timp de mai multe luni. Am inceput cu insula Thassos, unde am petrecut o saptamana fabuloasa. A fost atat de frumos, incat m-am intors imediat sa vizitez si alte locuri din Grecia. Am mai vazut in 2012 insulele Corfu, Zakynthos si Kefalonia. Am fost la Kavala, am vazut plajele Asprovaltei, iar cel mai mult m-a impresionat Amfilochia, pe care intr-un articol am denumit-o “bijuteria elena”.
In luna august am plecat la Roma, unde am petrecut o alta saptamana de vis, am facut poze, am scris, am fost la plaja in statiunile de langa Roma, scaldate de Marea Tireniana si am degustat deliciile italiene, atat cele culturale, cat si cele culinare.
Am mai plecat de cateva ori in Grecia, pana a venit vremea rece, iar 1 Decembrie 2012 a fost cu totul special: Ziua Nationala pe taram national. Am petrecut minunat in Transilvania, vizitand Covasna, Harghita, Brasov, imprejurimile si, desigur, cu o multime de activitati pitoresti, ca de exemplu herghelia. Am avut ocazia sa ma urc pe un cal alb foarte bland, pe care m-am plimbat sub un soare stralucitor de iarna.
Inchei anul 2012, care pentru mine a fost mai mult decat superb, cu impliniri, multe plimbari, zile si nopti imposibil de descris, realizari de tot felul, acestea fiind motivele pentru care zambesc mereu. Am terminat primul volum de poezii, materialul pentru cel de-al doilea este gata, multe dintre ele deja le postez pe site-ul care a fost gata si acesta tot in 2012: www.alexandralazarescu.ro. Jurnalul meu de calatorie si articolele despre vacante si calatorii sunt si acestea pe aceleasi blog-uri unde voi le cititi mereu si, desigur, pe site-ul meu.
Multumesc tuturor celor care sunt langa mine, ma sustin si ma incurajeaza in tot ceea ce fac si, dragii mei, va doresc ca Anul Nou 2013 sa va aduca tot ce va doriti voi, sanatate multa si impliniri pe masura sufletelor voastre speciale!
Va doresc tuturor un An Nou 2013 exceptional!
Cu drag!
Sfantul Nicolae s-a nascut in Orientul Mijlociu la nord de Bethlehem, a trait in secolul al IV-lea si a fost cardinal de Myra (acum aflata pe teritoriul Turciei). El a fost cunoscut pentru credinta, zelul si dragostea pentru oameni, in special pentru copii.
Nicolae provenea dintr-o familie instarita, iar la moartea ambilor parinti a mostenit intreaga avere, pe care a folosit-o pentru a-i ajuta pe oamenii nevoiasi.
In noaptea de 5 spre 6 decembrie, se spune ca Mos Nicolae vine la geamuri si vede copiii care dorm si sunt cuminţi, lasandu-le in ghetute, dulciuri si diverse cadouri.
Tot el este acela care-i pedepseste pe cei lenesi si neascultatori lasandu-le o nuielusa.
Spre deosebire de Mos Craciun, Mos Nicolae nu se arata niciodata.
De altfel, povestea darurilor imparţite pe furis in aceasta noapte incepe din vechime.
Legenda spune ca trei surori, fete sarmane, nu se puteau casatori datorita situatie financiare dificile si de aceea tatal lor vroia sa le vanda.
Se spune ca atunci cand fata cea mare a ajuns la vremea maritisului, Nicolae, care era episcop, a lasat noaptea, la usa casei lor, un saculet cu aur.
Situatia s-a repetat si in cazul surorii mijlocii, astfel ca, atunci cand i-a venit vremea si fetei mici, tatal s-a hotarat ca in noaptea dinaintea nuntii sa stea de paza si l-a vazut pe Sfantul Nicolae cum a urcat pe acoperisul casei si a aruncat pe horn un saculet care a cazut intr-o soseta ce era pusa la uscat.
De aici a aparut obiceiul asezarii sosetutelor sau a ghetutelor in noaptea de Mos Nicolae. Cardinalul l-a rugat pe nobil sa pastreze secretul, insa acesta nu a facut-o si de atunci fiecare sarac care primea ceva, ii multumea lui Nicolae.
Cei trei saculeti de aur facuti cadou fetelor au devenit simbolul Sfantului Nicolae, sub forma a trei bile de aur.
I love your smile and pretty lips
I think I found you in my tips
You are my thousand piece of tricks
M-ai întrebat aşa mirat,
Uimit uitându-te în ochii mei
Şi vrând să desluşeşti o taină.
Suave buze ce pielea-mi atingeau
Coborâte până-n vârful degetelor
Uscate de dorinţă ori ude de plăcere
Astăzi ale tale mă întreabă:
“Iubito, sărutul meu este la tine?”
Sigur că la mine este veşnic
Plimbându-se pe-ntregu-mi trup!
Îmi numără el fanteziile
Şi-mi redescoperă misterele,
Sărutul tău cel nelipsit din pasionalele atingeri.
– Bucureştiul este a 6-a capitală ca mărime din Uniunea Europeana.
– Cea mai veche gară din Bucureşti este Gara Filaret.
– Primul drum din Bucureşti a fost Drumul de Lemn, astăzi Calea Victoriei. Calea Victoriei avea pe atunci pavaj din lemn de stejar.
– Primele omnibuze cu cai au fost inaugurate în Bucureşti în 1840, fiind printre primele oraşe din Europa care aveau astfel de mijloace de transport.
– Cimitirul Bellu era locul preferat al hoţilor de căciuli de blană. Stăteau cocoţaţi pe zid şi le pescuiau din capul doamnelor cu o sfoară şi un cârlig de pescuit. Apoi le vindeau în parcul Tineretului.
– Intrarea hotelului Novotel este faţada fostului Teatru Naţional. În timpul celui de-al doilea război mondial, mai exact în 26 august 1944, s-a urmărit de catre aviatia germana distrugerea Palatului Telefoanelor, bomba însă a ratat ţinta şi a căzut pe Teatrul Naţional.
– Denumirea veche a parcului Cişmigiu era balta lui Dura Neguţătorul, dar în 1779 Alexandru Ipsilanti pentru a organiza mai bine aprovizionarea cu apă a oraşului porunceşte să se construiască o cişmea spre ieşirea Ştirbei Vodă de astăzi.
– Numele străzii Lipscani provine de la oraşul Leipzig din Germania, lucru ce aminteşte de viaţa comercială extrem de dinamică a Valahiei.
– Oraşul Bucureşti este desemnat capitală a Ţării Româneşti în 1659 de către domnitorul Gheorghe Ghica.
– Între 1798 şi 1831, populaţia Bucureştiului se dublează. Recensământul din 1798 număra puţin peste 30 mii de locuitori, în timp ce 33 de ani mai târziu se ajunge la 60.587 locuitori. Între 1948 şi 1992 populaţia Bucureştiului a sporit cu peste 1 milion de locuitori, de la 1.025.000 la 2.067.000. La ultimul recensământ, numărul de locuitori ai oraşului a fost 1.929.000.
– Peste 20 de biserici şi aşezăminte monahale au fost distruse, parţial sau total, în perioada comunismului. Dintre cele mai vechi amintim: Biserica Crangaşi (1564), Biserica Albă- Postăvari (1568), Mânăstirea Mihai Vodă (1591) şi altele.
– Bucureştiul este înfrăţit cu 9 oraşe din întreaga lume. Cele mai importante sunt Beijing , Atlanta , Budapesta sau Hanovra.
– Palatul Telefoanelor din Bucureşti a fost construit între 1929-1934 în stilul zgârie-norilor americani şi a fost până în anii ‘70 cea mai înaltă clădire din Bucureşti.
Materialismul, necesar sau nu, ne conduce pe fiecare dintre noi catre superficialitate, de fapt.
Ti-ai dorit vreodata, macar pentru cateva clipe, sa traiesti intr-o lume cu totul altfel? Lumea adevarata de fapt, nu aceea creata de noi, cu fel si fel de masti scumpe, care nu ascund altceva decat sentimentele pure ale oamenilor, deveniti introvertiti si jenati de intregul mediu inconjurator, dominat si acesta de latura materiala.
Cu siguranta, macar o data in locul trandafirilor impunatori si totodata considerati scumpi, ti-ai fi dorit sa primesti lalele sau flori frumos mirositoare, de primavara ori de toamna, care sa dureze o saptamana in dormitorul tau si sa fie daruite cu toata dragostea, nu doar pentru a uimi, asa-i?
Te-ai gandit cum te-ai simti intr-un loc romantic, acolo unde se aud doar valurile marii, iar plaja este doar a ta si a jumatatii tale? Ai mai vazut de curand un rasarit de soare, la care sa stati amandoi inveliti in aceeasi patura, sa va incalziti inainte ca razele sa va-ncalzeasca? Sau ai vazut cumva luna cum vegheaza un intreg oras noaptea, cum lumineaza cu razele-i puternice fiecare luminis din parc?
Nici n-aveai cum, caci nici in parc n-ai mai fost demult, asa-i? O plimbare in toiul unei nopti de vara, cand este momentul cel mai potrivit sa respiri aer curat, sau iarna, in mijlocul zilei, atunci cand zapada straluceste in bataia soarelui cu dinti, toate iti lipsesc.
Te las sa te gandesti: ce vrei de fapt de la tine si de la unica viata ce-o traiesti?
Vorbind cu stelele noapte de noapte
Ele-mi promiteau un vis divin
Vegheat de luna indeaproape
Si transformat apoi in realitate!
Dar nu stiam ca tu aveai sa vii
Sa-mi redai adevaratul zambet
Sa-mi pictezi zilele cu fericire
Si sa-mi daruiesti asa iubire!
Se scurg picături de ploaie pe geam
Iar frunze zboară nebune
Sunt pomii culcaţi la pământ
Şi păsări ce zac zgribulite.
Or fi ele lacrimi infinite ce se scurg
Sau gânduri ce zboară nevinovate
O fi un suflet ce stă neclintit
În dorinţe rămase veşnic aprinse?
Zâmbeşti şi-apoi plângi
Aşa cum scrii iar apoi ştergi
Apari în vis dar dimineaţa dispari
Ai urla de fericire dar totuşi stai mut!
Răsărit de lună din mare, apus de soare în faţa ei…
Curge el lin, iar luna se ridică
Aşa cum curg lacrimi, iar zambete mă ridică pe mine…
Am atins cerul la sărutul tău
Apoi am atins focul, dar tu ai plecat.
Rămân însă scântei…
Şi flăcări vor arde continuu
Căci iubire moartă nu există…
Va sta veşnic aprinsă ea, aşa cum speranţe nu mor
Iar viaţa în doi cu noi va rămâne mereu!
O ţigară ce fumegă împrăştiat
Arde foiţa uniform în linişte
Scrum intact strâns tot laolaltă
Aşteptând picătura ploii să o stingă de tot.
Aşa a tăcut într-o clipă şi mirosul
Amuţit în dorinţe nerealizate
N-ai mai avut timp nici să speri
Te-ai cufundat în întuneric pe veci.
