ULTIMELE ARTICOLE
Se spune despre Corfu ca este un amestec de culturi si civilizatii diferite, care impreuna fac aceasta insula un loc cu totul deosebit: Venetia si Neapole, o bucatica de Franta, un pic mai mult decat Anglia si, fara indoiala, Grecia la ea acasa.
Casele parca soptesc toate aceste lucruri, la fel si locuitorii insulei Corfu, care-si povestesc si astazi, cu atata drag urmasilor lor, batranele legendele ce fascineaza toti vizitatorii. Pentru ca pe aici au trecut atatea popoare, fiecare lasandu-si ce a avut mai frumos si mai bun, Corfu se bucura de un amestec de cultura si arhitectura, absolut deosebite.
Corintienii ajung in Corfu in anul 734 i.Hr., pentru ca in anul 664 i.Hr. sa aiba loc prima batalie pe mare din istoria Greciei, aceea dintre Corfu si Corint. Pentru prima oara insula Corfu obtine independenta in anul 255 i.Hr., dar nu pentru mult timp, pentru ca 4 ani mai tarziu este cucerita de romani, pana in anul 337, cand urmeaza Perioada Bizantina, dintre anii 337 si 1267. Regii Siciliei si al Italiei de Sud la acea vreme, Carol I de Anjou si Carol al III-lea de Anjou cuceresc insula intre anii 1267 si 1386, urmand apoi infloritoarea perioada a venetienilor si genovezilor care stapanesc tinutuile Marii Ionice pana in anul 1797. Puteri maritime la acea vreme, Republica Venetiana si Genoveza dezvolta aici comertul si nu numai, martore sunt cladirile ce-si arata si astazi balcoanele, ferestrele si arcadele in stilul venetian al secolelor 14-15. Napoleon cucereste Republica Venetiana in anul 1797, bineinteles si insulele care apartineau acesteia, dar nu dureaza mult, pentru ca in 1799 rusii cuceresc Corfu, urmand ca la 1800 sa ia nastere Statul Septinsular, alcatuit din cele mai mari 7 insule din Marea Ionica, printre care Kefalonia, prima ca marime, Lefkada, Zakynthos si, desigur, Corfu. Urmeaza apoi perioada in care insula este cucerita de britanici. In timpul Primului Razboi Mondial Corfu este invadata de francezi, iar in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial italienii si germanii ocupa insula.
In sfarsit, Corfu devine teritoriu grecesc dupa Razboiul Civil, incepand cu anul 1949. Curentul electric este introdus in localitatile insulei incepand cu anul 1950, iar in martie 1957 este inaugurat Radio Corfu, urmand ca in anul 1960 televiziunea sa fie introdusa in insula. In anul 1984 este inaungurata Universitatea Ioniana, iar in anul 1995 incep si primele conexiuni la internet in Corfu. Mostenire ramasa din zilele influentei britanice, Corfu este singurul loc din Grecia unde se joaca cricket.
Popoarele care au trecut prin Corfu de-a lungul timpului au lasat in urma lor o legenda ori o amintire, care toate impreuna vorbesc si astazi despre acest minunat loc din Grecia. In zilele noastre, Corfu este insula cu un aer nonconformist, peisaje absolut spectaculoase si o atmosfera sofisticata, de vina fiind istoria ce incarca fiecare coltisor al insulei cu cate o poveste fermecatoare.
Foarte aproape de Kulata, punctul de frontiera dintre Bulgaria si Grecia, la doar 22 de kilometri de tinutul elen, se afla localitatea Sandanski, locul unde s-a nascut unul dintre cei mai buni gladiatori ai istoriei: Spartacus.
Spartacus a fost conducătorul celei de-a treia răscoale a sclavilor, intre anii 74-71 î.Hr., care a avut loc în Italia. El a fost un gladiator roman de origine tracă. Născut în Tracia în jurul anului 109 î.Hr., dintr-o familie de păstori aparținând tribului Maedi, el a luptat în rândurile soldaților romani, dar în cele din urmă, a fost prins și vândut de un negustori de sclavi. Spartacus este dus la școala de gladiatori din Capua, devenind astfel un mare gladiator. Acolo se indrăgostește de soția lui Lucius Cornelius Sulla Felix, numită Valeria, dar nu se căsătorește cu ea, relația rămânând ascunsă.
Hotărând să devină liber, Spartacus evadează împreuna cu cei 200 de gladiatori din școala din Capua, folosind doar pumnale si cutite in aceasta evadare; dupa o lupta sangeroasa raman doar 69 de tovarasi ai sai impreuna cu el, 70 de gladiatori in total.
Spartacus organizeaza la scurt timp o armată care număra 40.000 de oameni, ajungând apoi la 70.000 de oameni. Acesta a dat mai multe lupte împotriva romanilor împreună cu alți 2 sclavi, Crixus și Oinomanus, zdrobind 4 legiuni, învingându-l pe generalul Publius Varinus. Secretul invingerii era un viclesug care romanilor li se parea imposibil: atacul noaptea. Dorind să ajungă si în Sicilia și să o elibereze de dominația romană, acesta convinge niște pirați să-l treacă în Sicilia, dar aceștia îl înșală și pleacă în zorii zilei. Atunci armata romana isi aduna imediat trupele din Macedonia si Sicilia, conduse de Pompei si Marcus Lucullus, iar dupa 3 zile de lupte sangeroase romanii reusesc sa invinga, nimicind sclavii, 13.000 dintre acestia au fost ucisi. Ceilalți 6.000 de sclavi care au supraviețuit au fost crucificați pe drumul de la Capua din Roma, Via Appia.
Desi s-a spus ca Spartacus a fost ucis in aceasta batalie, corpul sau nu a fost nicicand descoperit, fapt ce a dus la nasterea unor legende care mai dainuie si astazi. Se spune ca liderul trac ar fi reusit sa scape si sa isi indeplineasca visul de a ajunge in tinuturile galilor, pe atunci inca liberi. Pentru istoricii romani, Spartacus a rămas cel mai mare dușman al Romei după Hannibal și cel mai bun gladiator roman.
Imaginea lui Spartacus a fost folosita intens de liderii comunisti pentru a promova ideea creatorului primului stat al celor asupriti. Karl Marx, alaturi de scriitorii comunisti ai epocii, l-a declarat pe Spartacus drept „cel mai bun exemplu pe care istoria il poate da”. Mai mult de atat, in cinstea sa, Uniunea Sovietica va deschinde o competitie sportiva, numita Spartakiada, competitie ce se dorea egala Jocurilor Olimpice.
Astazi, Sandanski este o statiune balneo-climaterica foarte apreciata pentru apele minerale si curative care se gasesc aici si, de asemenea, este locul din Bulgaria cu temperatura medie anuala cea mai ridicata, respectiv 19.7 grade Celsius. Statiunea poarta numele revolutionarului bulgar Yane Sandanski, numit si “Printul din Pirini” incepand cu anul 1948, pana atunci numindu-se Sveti Vrach.
Orașul, localizat la poalele Munților Pirini, pe valea râului Sandanska Bistrița, se bucură de un climat blând si un aer grad foarte scazut de poluare, fapt ce face ca aceasta statiune sa devina tot mai apreciata si mai cautata de catre turisti.
Imi incalzeste trupul si nu-i pot rezista
Placerea ce-mi aduce el este sublima
La fel si tu cand nu imi mai rezisti
Stiind ca doar ce ma privesti
Instant ma si doresti.
Te simt cand corpu-mi e in ale tale brate
Si impreuna noi uitam de tot
Traim doar savurand iubirea noastra
Si asa imi esti tu soarele irezistibil
In fiecare zi ce doar cu tine o traiesc!
Am primit raspuns la “Intalnire”:
M-ai mangaiat usor in vis cu ale tale maini finute
Si-ai incercat sa ma saruti cu ale tale buze moi
Ti-am simtit rasuflarea langa urechea mea
Si valul imens de sarutari fierbinti ce-mi umezeau trupul
Iar mai apoi imbratisarea ta ce mi-l usca usor si cald
Si n-a fost vis si nici minune, ci dragostea ta pentru mine!
Pielea ta umeda o imbrac in cuvinte
Ale caror litere sunt sarutarile mele
Si intregu-ti trup iti acopar cu atingeri
Plimbandu-mi degetele pretutindeni.
Placerile mele nebune te duc spre visare
Acolo unde mereu ne dam intalnire
Si totul devine realitate noapte de noapte
In clipe ce nu se mai termina, gasindu-ne, ne iubim!
A venit toamna… Acoperiti-va foamea cu ceva!
Consumati struguri si asteptati efectul transformarii acestora in vin. Rezultat garantat: fericirea absoluta!
Sfat pentru iubitorii de rosé: Consumati struguri albi si negri in egala masura!
Parcul Natural Arrábida, rezervatie naturala a Portugaliei, este inclus in Patrimoniul Mondial Unesco, detinand atat peisaje frumoase, unice si pitoresti, scaldate in Oceanul Atlantic, cat si minunatii subterane de exceptie. Daca iti petreceti vacanta in sudul Portugaliei, in zona Lisabonei sau Faro, trebuie neaparat ca o zi sa o dedici acestei minuni a naturii: Arrábida, declarat parc natural din anul 1976.
Parcul Natural Arrábida se intinde de la Palmela pana la Sesimbra, intre cele 2 castele ce vegheaza padurile de eucalipt si palmieri, care se intind de pe crestele stancilor pana la plajele ce coboara la Oceanul Atlantic. Traseul pe varful muntilor este absolut senzational, poate fi facut cu masina, pe jos sau cu bicicleta. Pe o parte a muntilor avem privelistea oceanului, plajele cu un nisip de exceptie, auriu si foarte fin, iar pe cealalta parte se zareste Ponte Vasco da Gama si Ponte 25 de Abril, care leaga Lisabona de aceasta minunata zona verde a Portugaliei.
Ponte Vasco da Gama este cel mai lung pod din Europa, cu lungimea de 17,2 kilometri si a fost inaugurat in anul 1998 cu ocazia implinirii a 500 de ani de cand Vasco da Gama a descoperit Indiile, iar Ponte 25 de Abril are o lungime de aproximativ 2,3 kilometri, uneste orasele Almada si Lisabona si a fost inaugurat in anul 1966, constructia sa fiind gata cu 6 luni mai devreme, initial apreciindu-se a fi terminata in 4 ani. Peisajul este completat de Cristo Rei, statuia lui Iisus ce vegheaza tinutul portughez. Iar in fundalul peisajului se vad, de pe crestele Arrábidei, colinele pe care se intinde Lisabona, cu amestecul de vechi si nou, aglomeratia de cartiere si cladiri in jurul stradutelor inguste cu trepte, lifturi, funiculare, elevatoare si tramvaie, cu totul diferit de minunatiile oraselelor mici din imprejurimi, farmecul castelelor cu un aer medieval portughez, ce-ti aminteste de cei ce candva cucereau lumea, plecau de la Torre de Belém, spre a descoperi noi intinderi de pamant ce le luau apoi sub stapanirea lor.
Arrábida este o zona atat de frumoasa, curata si pitoreasca, la poalele careia se astern fermecatoarele plaje cu nisip fin si auriu, cum este Portinho da Arrábida sau plajele Galapos, iar din loc in loc, printre padurile mereu verzi de pin, eucalipt si palmieri se zareste cate un castel sau o manastire, si acestea spectaculoase. In estul parcului natural se intinde Setúbal, un oras linistit pe malul Oceanului Atlantic cu un centru medieval tipic: stradute inguste, pietruite, cu magazine la parterul caselor, iar din loc in loc cate un portocal inflorit.
Parfumul florilor de portocal invaluie tot acest tinut, livezile sunt pline tot timpul anului, atat de flori cat si de fructe, iar daca vrei sa gusti adevarata savoare portugheza, opreste-te la una dintre casutele din zona, bate la poarta si implineste-ti visul: aici poti culege cate portocale doresti, in timp ce si mananci fructele direct din pom, iesi din livada, le cantaresti si le platesti. Fructe proaspat culese cu o deosebita savoare, un gust aparte si o aroma ce o poti gusta doar aici: la Arrábida.
Ascult vantul ce suiera bezmetic la fereastra
El imi vorbeste mereu despre tine
Dar asta-seara parca mai dornic ca oricand a venit
Sa-mi spuna de dorul ce te macina atat de departe!
Nu vrea sa taca nici pentru o secunda
Neincetat vuieste si disperat sa ma gaseasca
Uitand de ora tarzie imi aduce iubirea ta toata
Si gandurile tale, acolo unde mereu sunt eu!
Torre de Belém este punctul de plecare al turului nostru. De aici plecau navigatorii spre a descoperi noile teritorii, ce mai apoi urmau a le stapani.
Pe faleza amenajata pe malul raului Tejo ajungem la Monumentul Descoperirilor, unde se poate urca cu un lift pentru a admira panorama frumoasa a zonei. De aici se traverseaza un pasaj subteran catre Mosteiro dos Jerónimos, construita la dorinta regelui Manuel I, unde se afla si mormantul lui Vasco da Gama. Specific acestei catedrale este constructia coloanelor, unice in lume, sculptate in forma funiilor marinaresti, parca impletite. Manastirea este o constructie spectaculoasa si ea, cu o curte interioara superba si elemente arhitecturale si decorative tipice arhitecturii maure. Torre de Belém si Mosteiro dos Jerónimos apartin Patrimoniului Cultural Mondial UNESCO.
Autobuzul 28 strabate toata zona de Belém pana la Praça do Comércio, unde coboram pentru o plimbare in Orasul de Jos sau Baixa. Este o zona minunata, cu cladiri perfect aliniate, stradute inguste care urca ori coboara, cafenele, magazine si celebrele si delicioasele pastelaria, patiseriile traditionale portugheze. Ne plimbam pe jos pe Avenida de Liberdad, pana la Elevador de Santa Justa, liftul proiectat de Raul Mesnier de Ponsard, inginer nascut in Porto din parinti francezi, si ucenicul lui Gustave Eiffel. Constructia liftului a inceput in 1900 si a fost finalizata in 1902, initial a functionat pe baza de motor cu aburi, ca mai apoi in anul 1907, liftul sa functioneze pe curent electric. Ajungem la Bairro Alto, de unde Lisabona se vede de sus, in toata splendoarea ei, iar aici ii putem numara colinele, cea mai inalta fiind cea pe care se gaseste Castelo São Jorje.
Si nu poti veni o zi in Lisabona fara sa te urci in celebrul tramvai 28, care face turul zonelor vechi ale capitalei portugheze. Ne plimbam aproape o ora, admirand de pe scaunele de lemn, in bataia curentului de la geamurile deschise, farmecul unic intalnit doar aici: strazi abrupte, aglomeratie, localnici la colt de strada povestind cu siguranta o zi din viata lor, casele apropiate, unite intre ele de sforile pline cu rufe. Si asa ajungem in Alfama, cel mai vechi cartier al Lisabonei, cu strazi inguste si pitoresti, singurul cartier care a supravietuit marelui incendiu din anul 1755, care a distrus aproape tot orasul. Ne plimbam pe jos pe stradutele pline de localuri unde se canta Fado si ne putem opri oriunde sa savuram un pranz cu specific portughez, incantat de o muzica traditionala pe masura.
Dupa pranz vizitam Catedrala Santa Maria Maior (Sé de Lisboa), apoi luam acelasi autobuz 28 spre zona noua a orasului Lisabona si coboram la Oceanarium. Aici o cladire imensa, spectaculoasa, impartita in 4 incaperi imense, fiecare dintre acestea reprezentand cate un ocean al lumii, ne invita parca a o vizita. Iar in mijlocul constructiei gigant, un acvariu extraordinar de mare si animat: rechini, pisici de mare, pinguini si bancuri intregi de pesti, toti stateau la fotografii, incantati de vizitatorii Oceanariumului.
Acesta este si punctul de plecare al telecabinei, cu traseul Oceanarium – Torre Vasco da Gama. Traseul dus-intors dureaza 30 de minute si este de-a dreptul sublim: esti suspendat deasupra apei, stalpii de sustinere calca direct in raul Tejo, iar de sus poti savura intreaga panorama a orasului: podurile de peste rau, ambarcatiunile de la mal, obiectivele vizitate initial pe jos, orasul cel nou, chiar si un vas de croaziera ce tocmai a acostat aici.
Toata Lisabona straluceste intr-un apus de soare absolut spectaculos, atunci cand ziua dispare putin cate putin, pentru a aprinde toate luminile orasului, ce noaptea il transforma intr-o adevarata feerie. Pozele nu pot descrie nici un sfert din adevaratul gust al Lisabonei noaptea, sunt mii si mii de beculete, care evidentiaza fiecare obiectiv si care te introduc pur si simplu intr-o alta lume, poate mai efervescenta decat aceea din cursul zilei, o lume de poveste.
Moda este numitorul comun cand spunem: Bond Street, Rue du Faubourg Saint-Honoré ori Via Montenapoleone. Fashion e la Londra, Mode e la Paris, iar la Milano italienii ii spun ca noi: Moda!
Cunoscuta strada londoneza Bond Street s-a dedicat in totalitate modei inca din anul 1700, iar acum vechile magazine de antichitati si discretele cafenele ce erau unul din importantele puncte de atractie ale orasului la acea vreme, astazi isi etaleaza luxul. In 1847 s-a deschis pe Bond Street si primul magazin Phillip Morris, motiv pentru care una dintre primele marci de tigari produse de aceasta companie se numeste chiar Bond. Eleganta clasica, care in Anglia este la ea acasa, se regaseste in toate magazinele stralucitor de fascinante din aceasta zona, impletita atent cu luxul modern, iubit de pasionatii de shopping care adora in aceeasi masura Rue du Faubourg Saint-Honoré, cu aceleasi magazine luxoase, elegante, fabulos de spectaculoase, insa frantuzesti de aceasta data. Parfumuri, bijuterii, tot felul de accesorii stralucesc in infinitele vitrine, iar tu probandu-le, stralucesti odata cu ele in oglinzile imenselor cabine de proba.
Rue du Faubourg Saint-Honoré, una dintre cele mai faimoase strazi din lume si cu siguranta si din Paris, a fost introdusa propriu-zis in oras tocmai in anul 1860, fiind doar o suburbie a Luvrului pana atunci. Astazi,Rue du Faubourg Saint-Honoré gazduieste magazine stralucitoare pe etaje intregi, brand-uri de renume frantuzesti si nu numai: la numarul 22 gasim celebra casa Lanvin, iar la numarul 29 troneaza Lancôme, inca din anul 1935. Numeroase resedinte importante se regasesc aici, pe Rue du Faubourg Saint-Honoré: la numarul 55, Élysée Palace este astazi resedinta presedintelui Frantei, iar la numarul 56 sunt birourile celebrei reviste Vogue.Iar la numarul 112, luxosul Hôtel Le Bristol isi asteapta, mereu pregatit, oaspetii soficticati.
Luxul la Milano troneaza pe Montenapoleone, echivalentul milanez al New York City’s Fifth Avenue sau al Rodeo Drive din Los Angeles. Fiind considerata cea mai importanta strada din Milano, Via Montenapoleone gazduieste atat magazinele luxoase de haine ori accessorii ale renumitilor creatori de moda, precum si restaurante sofisticate si cafenele traditionale. Iar in inima orasului, chiar in Piazza del Duomo, intre catedrala impunatoare in stil gotic si faimoasa Scala di Milano, troneaza Galleria Vittorio Emanuele II. Construita intre anii 1860 si 1870, galeria este un monument pentru Regele care a unificat Italia, astazi “camera vietii” din Milano, pentru ca aici mereu e furnicar de oameni, vizitatori ori italieni, atat pentru cumparaturi sau o cafea, cat si pentru a admira splendida constructie, cu un deosebit tavan de sticla si fier, indrazneataarhitecturapentru acea vreme, proiectata de Giuseppe Megnoni, care, din pacate nu a apucat sa-si vada opera terminata; el a cazut de pe schele chiar inainte de a fi finalizata Galleria Vittorio Emanuele II.
Fie la Londra, la Paris sau la Milano, fashion este cuvantul cheie, relaxare si nevoie, placere si dorinta, eleganta si pasiune, modernism si lux, toate intr-un singur cuvant: MODA.
